ComenteazăVestea că Mihai Creangă a murit a fost anunțată de Daniel Uncu, fiul regretatului ziarist Anton Uncu.
„A murit ziaristul Mihai Creangă. În zi Sfântă, de Crăciun, a urcat la cele veșnice. Dumnezeu să il odihnească !
Mihai Creangă este
cel care alături de tatăl meu, ziaristul Anton Uncu, de ziaristul
Petre Mihai Bacanu, de Ștefan Niculescu Maier și de tipograful
Alexandru Chivoiu a făcut parte dintr-un grup de disidenți grupul
„Acțiunea R” (Acțiunea România) care prin puterea
condeiului și a unui ziar clandestin s-a opus dictaturii comuniste
și ceaușiste. Au fost toți arestați și condamnați la
închisoare, decembrie 1989 fiind momentul eliberării acestora.
Dintre toți, doar Ștefan Niculescu Maier și Petre Mihai Bacanu mai sunt în viață!”, a scris Daniel Uncu.
Mihai Creangă a fost arestat de miliție în 1989
Mihai Creangă a scris despre cum a ajuns să fie arestat în 1989 pentru că s-a opus regimului lui Nicolae Ceaușescu, conform Memorialsighet.ro.
„Am stat în arestul Securităţii – Direcţia a 6-a cercetări penale – 93 de zile şi a urmat un domiciliu obligatoriu la Târgu Jiu, din care am scăpat după 22 decembrie 1989. Aici (la Sighet, n.r.) sunt oameni care au stat ani grei în puşcărie şi în condiţii infinit mai dure decât cele în care am stat noi. Aş zice că, prin comparaţie, detenţia noastră a fost ca într-un hotel de lux. Bineînţeles, nici o clipă nu mi-am mai văzut colegii, nu aveam, evident, nici o ştire dinafară şi eram fiecare în celulă separată. Eu am avut norocul ca fereastra de la celula mea să dea spre o aripă de la Patriarhie – era postul Crăciunului, fiind încă iarnă întunericul cădea destul de devreme şi vedem mereu aprinsă o luminiţă acolo, până trebuia să trag obloanele. Ştiam că mă rog lui Dumnezeu şi că am un semn prin acea luminiţă, pe care o vedeam noaptea.
Ancheta. Am avut doi
anchetatori: unul juca rolul anchetatorului „rău“, celălalt al
anchetatorului „bun“; era clar că erau roluri, pentru că se
urmărea, ca şi prin tortură, de data asta cu metode bine puse la
punct, ruperea personalităţii. Şi atunci, erai ca într-un duş
cald-rece. Tot timpul se intersectau. Erai împins, prin întrebările
lor, să-ţi imaginezi felurite scenarii pe care merge ancheta.
Din Mihai Creangă, În numele libertăţii presei în Romulus Rusan (ed.), Analele Sighet 10: Anii 1973-1989. Cronica unui sfârșit de sistem, Fundația Academia Civică, 2003”
Foto: Romanialibera.ro