”Hai, că au plecat boşorogii, acum putem să ne batem cu jandarmii”, vine la un moment dat un mesaj din mijlocul suporterilor nervoşi. Jandarmii stau neclintiţi deja de câteva ore în faţa demonstranţilor. Aceştia mai aprind câte o torţă, aşa să fie atmosferă ca în tribune. Minutele trec şi aduc cu ele norii de confruntare. Huliganii ce-i vedem des pe stadioane, dându-şi mai mereu în petec, dau semnalul. Luptătorii de la Brigada Specială ”Vlad Ţepeş” a Jandarmeriei se aliniază aproape matematic în faţa protestatarilor ce, parcă, au aşteptat toată seara acest moment.
Un gard metalic aruncat înspre ei declanşează nebunia. De pe străduţe, de după fiecare colţ de stradă, jandarmii vin şi mai mulţi, şi mai mulţi. La un moment, adversarii, unii înarmaţi cu vorbe, alţii cu bastoane, ajung faţă în faţă. ”Fără violenţă!”, strigă manifestanţii, dar luptătorii dau asaltul final. Zecile de huligani fug ca potârnichile, care-ncotro, de-a lungul bulevardului, mânaţi de la spate de gaze lacrimogene şi bastoane ce le cocoşează spatele.
”Reginele” metalice, acele dube imense, îi înghit rapid pe demonstranţi. Nici nu realizez, fiind cu adrenalina la maximum, că trecuseră doar câteva minute. Bulevardul, blocat până atunci de huligani, se animă dintr-o dată. Doar mizeria făcută de scandalagii şi gardurile metalice de pe margine mai amintesc de ”război”. Ici, colo, jandarmii scrutează orizontul, iar liniştea se aşterne timid la poalele nopţii…