10 comentarii„Ziua de 7 octombrie a fost ca o a doua naștere pentru el. Mama mea îi spune acum Phoenix”, explică încercata mamă.
Era ora 6.30 în dimineața zilei de 7 octombrie. când tânăra familie a auzit sirenele. „Am înțeles că este diferit decât de obicei, nu era doar o alarmă, ci multe. Și mai multe rachete decât oricând”, rememorează Aimee.
Împreună cu micul Kai, cu mama și cu soțul ei au coborât, în grabă, în adăpostul pe care fiecare casă din Israel îl are.
„Cel mai rău coșmar al nostru”
„Am închis ușa și am așteptat. În jurul orei 8.00, vecinii noștri scriau în grupul de WhatsApp că au auzit împușcături și țipete în limba arabă. A urmat cel mai rău coșmar al nostru”, continuă Uriel.
Până să se dezmeticească, teroriștii Hamas erau la ușă. „Am auzit o bubuitură puternică când au intrat în casă. Au început să spargă totul”, spune capul familiei.
Aimee și Uriel închiseseră ușa adăpostului, însă au fost nevoiți s-o blocheze cu patul, apoi cu mâinile.
Au încercat să deschidă, dar n-au reușit decât s-o crape câțiva centimetri. Ulterior, au umplut casa de grenade, ca s-o incendieze.
Uriel:
Tactica perfidă a teroriștilor, explicată de Uriel: „Au vrut să folosească focul pentru a ne scoate afară, ca să ne răpească sau, mai rău, să ne împuște”.
Aimee continuă: „Am făcut tot posibilul să nu intrăm în panică pentru că panica te face să nu mai gândești corect”.
„Câte două respirații pe rând”
Era o chestiune de supraviețuire pentru familie. Din ce în ce mai mult fum pătrundea prin uşă. Când nu se mai auzea nimic, deschideau puţin fereastra adăpostului pentru ca ea şi Kai să poată lua puţin aer.
„De fiecare dată când se făcea liniște, deschideam fereastra și respiram. Câte două respirații alternativ. Eu și soția mea am ținut copilul în sus și l-am așezat pe pervazul ferestrei”, afirmă Urile.
Kai trebuia să respire. Fie îl puneam pe pervaz și riscam ca un terorist să-l vadă, fie va muri în mâinile noastre din cauza inhalării de fum. Am ales prima variantă.
Uriel:
Părinții sunt în contact cu armata și cu pompierii prin WhatsApp. Dar sunt ore de luptă crâncenă pentru a elibera satul.
„L-am alăptat când am simțit că s-a făcut puțină liniște”
Aimee: „L-am alăptat când am putut. Avea doar nouă zile când s-a întâmplat totul, iar când a plâns și am simțit că afară e puțină liniște, l-am alăptat și s-a calmat”.
Familia știa că, dacă părăsește adăpostul prea devreme, riscă. Dar și fumul devenea din ce în ce mai greu.
„Au fost câteva momente în care ne-am gândit că s-ar putea să nu supraviețuim”, spune Uriel.
Ne-am uitat unul în ochii celuilalt și am spus amândoi: „Te iubesc”. Ne-am gândit mereu ce trebuie să facem pentru a supraviețui.. Eu blochez ușa, tu păzești fereastra, soacra mea îl ține în brațe pe Kai. Respirăm pe rând…
Uriel:
Adăpostul este din beton gros, astfel încât focul nu a putut pătrunde, dar fumul era greu de respirat. Salvarea a venit abia după 6 ore.
„Kai ne-a dat puterea de a supraviețui”
„În jurul orei 14.00, am auzit și i-am văzut, în sfârșit, pe soldații noștri. S-au desfășurat chiar în fața casei noastre”, spune Uriel.
„Spaima nu trecuse. Deodată cineva strigă «Terorist!». Se trag focuri și ne spun să coborâm iar în adăpost. Lupta a fost în fața ferestrei noastre”.
În timp ce familia este salvată, mulți prieteni și vecini sunt găsiți morți. „Totul trebuie făcut acum pentru cei care sunt în mâinile Hamas”, spun părinții, la unison.
Ei înșiși cred că au supraviețuit datorită copilului lor mic.
Din Eilat, port sudic la Marea Roșie, unde sunt acum, Uriel mărturisește: „Îi voi spune lui Kai, la un moment dat, că a fost cel ne-a dat puterea să supraviețuim. El ne-a dat puterea de a lupta”.
Kai, de fapt Phoenix.
Foto: capturi Bild