Dezbatarea a fost doar aparent încinsă. Dincolo de textul moţiunii, vorbitorii Opoziţiei au pedalat, fireşte, pe demiterea Cabinetului şi, în consecinţă, blocarea a ceea ce, nu fără temei, au numit “genocid social”. Dar nici PSD-PC, nici chiar PNL nu au abordat şi perspectiva. De cealaltă parte (PD-L şi valeţii săi), nici o asumare a unei minime răspunderi pentru dezastrul în care a ajuns ţara, pentru prăduirea Bugetului, pentru generalizarea clientelarismului.
Fără profunzime managerială, fără imaginaţie, Boc a repetat perimata plată a pensiilor nesimţite drept cauză a falimentului românesc, pe care, chiar ieri, FMI a anunţat că un nou împrumut nu l-ar evita (trimiterea la majorarea taxelor e clară). Oratorii guvernamentali? Aroganţi, suficienţi, cu un tupeu pe care l-au avut doar intrând pe furiş, prin garaj, ca hoţii, în Parlament şi l-au permis, iar nu mergând printre manifestanţi. 80% din români nu-i mai vor pe Boc şi “gaşca”, aşa cum îi numea chiar Băsescu. 80% înseamnă o majoritate covârşitoare a populaţiei. A fost strivită însă de aritmetica parlamentară. Cabinetul a rezistat. Disputa se va muta în stradă.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro