Doner kebap a apărut în secolul al XIX-lea. Acum e preparat (și denumit) diferit în întreaga lume.
Acesta este un fel de mâncare din carne, „kebap” fiind o denumire comună pentru carnea la grătar în Turcia, Iran și Orientul Mijlociu.

Principala diferență dintre doner kebap și kebap este modalitatea de gătire, care utilizează un grătar vertical, în care bucățile de carne marinate, în prealabil, sunt așezate pe un spițer vertical care se rotește în jurul elementelor de încălzire. Pe măsură ce straturile exterioare de carne sunt prăjite, acestea sunt tăiate cu un cuțit și apoi tocate.

Se crede că grătarele verticale au fost folosite pentru prima dată în Imperiul Otoman, în provincia Anatolia, la mijlocul secolului al XIX-lea. Tehnologia a fost adoptată rapid în Grecia vecină și în Levant, de unde s-a răspândit în întreaga lume odată cu fluxurile migratorii.

În regiunile cu o populație arabă, în loc de cuvântul „doner kebap”, noul fel de mâncare a fost numit „shawarma”, ulterior, a fost acest nume (în versiunea „shaurma” / „shaverma”) care a prins rădăcini în Rusia.

În timp ce tehnica de prăjire a cărnii a rămas practic neschimbată de la începuturile kebapului doner, modul în care este servit s-a schimbat pe măsură ce s-a răspândit în întreaga lume.

Felul de mâncare original era servit, de obicei, cu orez și ardei iute la grătar în Imperiul Otoman (încă servit în Turcia), în timp ce în țările arabe era învelit în pâine (pita), iar în Grecia era învelit în pâine și servit cu cartofi prăjiți.

În Germania, doner kebap a apărut la sfârșitul anilor 60, când migranții din Turcia au început să sosească în masă în țară, care avea nevoie de forță de muncă ieftină pentru a-și reconstrui economia după război.

Vânzătorii de doner kebap din Berlin au adaptat prezentarea acestuia la preferințele culinare ale germanilor: carnea și legumele erau învelite în pâine albă și acoperite cu sos picant sau cu usturoi.

În această formă, a devenit rapid cel mai popular aliment stradal din Germania și, până la începutul secolului XXI, un fel de mâncare națională. Versiunea berlineză a kebapului doner este acum cea mai răspândită în Europa.

În prezent, vânzările anuale în Germania sunt de aproximativ 2,4 miliarde de euro, în întreaga Europă – 3,5 miliarde de euro. Numărul angajaților din industrie în UE este estimat la 60.000 de persoane, iar volumul producției zilnice este de 400 de tone.

Și lungimea cuțitului urmează să fie reglementată

Turcia cere UE să impună norme stricte privind producția de doner kebap. Chiar și lungimea cuțitului urmează să fie reglementată.

În 2022, Asociația Internațională a Kebapului din Turcia, cu sediul la Istanbul, a solicitat Uniunii Europene să includă doner kebap pe lista oficială a denumirilor de produse alimentare protejate.

Lista, în vigoare din 2012, este menită să protejeze reputația produselor regionale – produsele incluse în ea au reglementări stricte de producție, fără de care vânzarea lor în UE este interzisă. Cererea a fost depusă pentru a sublinia originea turcă a mâncării.

Asociația turcă a solicitat Bruxelles-ului să acorde kebapului doner statutul de produs cu garanție de tradiționalitate (STG), ceea ce înseamnă că, dacă cererea este aprobată, oricine și oriunde va putea produce kebap doner în UE (spre deosebire, de exemplu, de produsele cu denumire de origine protejată, care sunt produse strict în anumite regiuni), însă procesul tehnologic în sine va fi strict reglementat.

Conform propunerii, kebapurile doner trebuie să fie fabricate din carne de vită cu o vechime de cel puțin 16 luni sau din părți individuale de oaie cu o vechime de cel puțin șase luni, fiind permise și kebapuri doner de pui fabricate din piept și picioare.

În plus, asociația turcă a propus impunerea unor cerințe specifice privind dimensiunea bucăților de carne, ingredientele din marinată, timpul de marinare și chiar lungimea cuțitelor utilizate pentru tăierea cărnii finite. Nu sunt propuse norme privind servirea, ornarea sau sosurile. În Germania, ei cred că actualul doner kebap german nu are nimic de-a face cu Turcia.

Confuzie juridică

Cererea a rămas fără răspuns timp de aproape doi ani, însă Comisia Europeană a început să o examineze în aprilie 2024. În următoarele câteva luni, Bruxelles-ul a colectat date oficiale, inclusiv din partea Ministerului german al Agriculturii și a Asociației germane a hotelurilor și restaurantelor.

Obiecțiile au fost atât economice, cât și culturale. De exemplu, aceștia au subliniat că noile norme ar putea avea un impact imprevizibil asupra întregii industrii de miliarde de dolari: vânzătorii de doner kebap vor suporta costuri suplimentare pentru a se reechipa în vederea respectării noilor norme, ceea ce îi va obliga să crească prețurile.

Multe puncte de vânzare vor fi probabil forțate să închidă, în timp ce altele vor continua să vândă mâncarea sub nume noi, ceea ce va duce la confuzie juridică.

De asemenea, s-a argumentat că doner kebap a evoluat în Germania fără nicio contribuție turcă pe parcursul mai multor decenii, astfel încât actualul fel de mâncare german nu ar trebui să fie guvernat de tradițiile turcești.

„Kebapul aparține Germaniei. Fiecare decide pentru sine cum este preparat și mâncat aici. Nu sunt necesare clarificări din partea Ankarei”, scria în iulie pe rețeaua de socializare X ministrul Agriculturii din această țară, Cem Ozdemir, el însuși fiu de imigranți turci.

La 19 septembrie, Comisia Europeană a efectuat o examinare preliminară a obiecțiilor și le-a considerat justificate. Acum, în conformitate cu regulamentul, părțile vor avea la dispoziție șase luni pentru a încerca să ajungă la un compromis.

Dacă nu se poate ajunge la un acord, Comisia Europeană va lua decizia finală. Dacă cererea Turciei este aprobată, vânzătorii de döner kebap din Germania și din alte țări ale UE care nu pot sau nu doresc să respecte metodele de preparare reglementate vor fi probabil obligați să își vândă preparatele sub alte denumiri.

FOTO: Hepta

Urmărește-ne pe Google News