ComenteazăPărinții lui Klaus Iohannis, Susanne și Gustav Heinz Johannis, sunt amândoi sași transilvăneni. Au emigrat în 1992, ca pensionari, din Sibiu în Germania, unde s-au stabilit la Würzburg, în Bavaria.
Klaus Iohannis a declarat într-un interviu că familia Iohannis este atestată în Cisnădie din secolul al XVI-lea.
Președintele declara că, atunci când tatăl său l-a înregistrat ca nou-născut, funcționarul de la primărie a refuzat să-i scrie numele cu „J”, așa cum a fost scris în familia sa de cinci sute și ceva de ani. Mama sa este descendenta unei familii din localitatea Bradu, de lângă Sibiu.
Despre părinții săi, Klaus Iohannis spunea că au fost ”oameni simpli, fără funcții”. ”Mama a fost soră medicală, fără apartenență politică, iar tata a fost tehnician la o întreprindere. Îmi amintesc cele două încăperi în care am locuit o perioadă, dintr-o casă care mai există și azi, pe strada Papiu Ilarian, colț cu Tipografilor”, povestea șeful statului în cartea sa. El își amintea că au stat în chirie și s-au mutat de mai multe ori, dar de fiecare dată a stat aproape de centrul Sibiului.
Despre vacanțele la bunici: ”Mergeam cu ei la câmp, la fân, îngrijeam animalele, făceam tot ce se face într-o gospodărie”
Președintele rememora și vacanțele din copilărie. Klaus Iohannis și-a petrecut vacanțele copilăriei la bunicii săi din Bradu, cu care mergea la fân și la restul activităților agricole. ”Luam parte la viața familiei de acolo: mergeam cu ei la câmp, la fân, îngrijeam animalele, făceam tot ce se face într-o gospodărie”, povestea el.
A absolvit în anul 1983 studiile de fizică la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. După terminarea facultății a fost mai întâi profesor de fizică la Agnita, apoi la unele școli din Sibiu, iar din 1989 la Colegiul Național „Samuel von Brukenthal”. În anul 1997 a devenit inspector școlar general adjunct, iar între 1999 și 2000 a fost inspector școlar general al județului Sibiu.
”Se spune că oamenii sunt legați de locurile în care aleg să trăiască prin fire care, de multe ori, le rămân lor înșile ascunse. Despre Sibiu pot să spun că este locul din care am pornit și, în același timp, locul în care am revenit”, spunea acesta, despre Sibiu, orașul unde a devenit primar și a fost ales timp de 4 mandate. El recunoaștea că a avut o ”afinitate” cu acest oraș, unde a găsit același calm pe care alții îl descoperă la el.
”Am crescut pe străzile vechi, din apropierea Centrului Istoric. Nu cred să fie zid sau cotlon pe care să nu-l fi descoperit atunci. Era vremuri când copiii încă puteau să alerge liberi pe străzi, fără să fie nimeni îngrijorat că li s-ar putea întâmpla ceva”, spunea șeful statului.
Și adolescența a petrecut-o tot în Sibiu. ”Aveam o gașcă de prieteni, ieșeam împreună în oraș, mergeam la petreceri, dar de chiulit nu am chiulit în timpul liceului, nu m-a interesat. N-am fost un tocilar”, povestea președintele în cartea sa autobiografică, el afirmând că ceea ce își amintește este că citea foarte mult, mii de cărți.
Un mare regret al președintelui a fost, în adolescență, faptul că nu a putut călători atât de mult pe cât își dorea. Dar spune că a recuperat mai târziu această dorință. El a povestit că făcea multe excursii în țară, cu o gașcă de montaniarzi cu care pleca pe munte, în locuri mai neumblate.
Despre perioada Armatei: ”Experiența respectivă, din perioada comunismului, a însemnat o totală pierdere de vreme: totul era aberant”
”Noi consideram că Transfăgărășanul, de exemplu, este pentru ”paltonari”. Mergeam cu rucsacul, cu cortul, cu sacul de dormit în spate. Umblam în munți mai aspri: Făgăraș, Retezat, Parâng, Munții Rodeni”, spunea președintele, arătând, cu regret, că aceasta a fost o perioadă pe care nu a reușit niciodată să o retrăiască.
Președintele spune că a fost sigur, încă din liceu că dorește să fie profesor de fizică, și a devenit profesor de fizică în orașul său, deși facultatea a făcut-o la Cluj, la Universitatea Babeș-Bolyai.
Armata a făcut-o în Timișoara, la Transmisiuni. ”Cred că acum am gradul de sublocotenent în armată. Experiența respectivă, din perioada comunismului, a însemnat o totală pierdere de vreme: totul era aberant”, își amintește șeful statului.
”Eu pot să accept foarte ușor disciplina, dacă înțeleg sensul din spatele ei. Însă disciplina aceea era un nonsens total”, mai spune el.
Klaus Iohannis a profesat imediat după facultate în Agnita, la 60 de km de Sibiu, unde a stat 4 ani. ”N-am fost mulțumit cu repartiția, dar m-am descuract. Nu eram căsătorit cu Carmen pe atunci. În Agnita am locuit în gazdă la un coleg. Neneam totuși adeseori la Sibiu. La început, Carmen a fost suplinitoare, apoi a predat la diferite școli și, în 1989 a dat concurs și a devenit profesor titular la Colegiul Național ”Gheorge Lazăr”, a amintit președintele în cartea sa. Între timp, el a ajuns să predea la Liceul Brukenthal.
Șeful statului spune în cartea sa că, în opinia sa, cuvântul dascăl este mai potrivit pentru că descrie ceea ce trebuie să facă cineva care a îmbrățișat această profesie, și anume să transmită valori și cunoștințe.
”Prea mulți profesori și prea puțini dascăli”, spunea el, arătând că prea multe persoane au obținut titluri cu prea puțină muncă.
Despre activitatea sa, Klaus Iohannis spunea că nu a fost un ”profesor sever”, dar nu ar putea spune nici că a fost indulgent. ”Așa, pe o scară de la 0 la 10, unde 0 înseamnă indulgent și 10 stă pentru exigent, aș zice că m-am situat pe la nivelul 6, maxim 7”, afirma el.
Klaus Iohannis mai mărturisea că, deși a luat în considerare să predea în învățământul superior, nu l-a tentat acest lucru.
”Și eu și prietenii mei și colegii mei de școală îi detestam pur și simplu pe comuniști și întregul lor sistem. Evident că ascultam Europa Liberă. La petreceri se spuneau bancuri despre comuniști”, povestea președintele, arătând că a fost ”un anticomunist privat, la nivel persoanl, ca toată familia sa”.
A fost primul etnic german în funcția de primar al Sibiului, după Albert Dörr, care a condus orașul în perioada 1940–1945
Klaus Iohannis este primul etnic german în funcția de primar al Sibiului, după Albert Dörr, care a condus orașul în perioada 1940–1945. În timpul primului mandat de primar, între 2000–2004, a lucrat în consiliul municipal cu o majoritate constituită de Partidul Social Democrat.
În anul 2004 a fost reales primar cu 88,7% din voturi, obținând unul dintre cele mai mari scoruri din țară. La alegerile locale din 2008 a obținut un nou mandat de primar, întrunind 83,26% din voturi,[19] iar la alegerile locale din 2012 a fost ales din nou primar cu 77,89% din voturi.[20]
În mandatele sale, a inițiat numeroase contracte cu investitori străini și a primit multiple sponsorizări pentru proiectele sale de la Uniunea Europeană. În timpul celui de-al doilea mandat de primar, în anul 2007, Sibiul a fost Capitală Europeană a Culturii, împreună cu orașul Luxemburg.
Sursa foto: Monitorul de Cluj