Kostia și Vlada, „fotografii Iubirii” Care Au Devenit Fotoreporteri Pe Front: „Războiul Nu Este Despre Distrugeri, Ci Despre Puterea și Speranța Oamenilor”

Cei doi formează un cuplu de opt ani. Și lucrează împreună. El face fotografiile, iar ea are grijă ca pozele să fie editate și trimise către clienți. „Soția mea este managerul meu și șeful meu”, glumește Kostia.

View this post on Instagram

A post shared by Константин и Влада Либеровы (@libkos)

Konstantin și Vlada, ambii 29 de ani, au decis să nu fugă din Ucraina, deși primul impuls a fost să plece. Când au văzut valizele strânse în mijlocul apartamentului lor s-a produs un declic.

View this post on Instagram

A post shared by Константин и Влада Либеровы (@libkos)

În primele zile de război, au ajutat oriunde era nevoie. Au distribuit haine, alimente și benzină cu mașina.

„Războiul schimbă oamenii. Mi-a fost teamă că ne va transforma în oameni care nu mai fac fotografii”

Tot „șefa” Vlada a fost cea care a avut ideea cu pozele de pe front. „Războiul schimbă oamenii. Mi-a fost teamă că ne va transforma în oameni care nu mai fac fotografii”, spune ea.

Recomandări

Cazul internatului prăbușit la Odorheiu Secuiesc: „Comisia de experţi nu a întocmit raportul de expertiză tehnică în construcții”

Kostia a tras primele imagini în Odesa, cu oameni care pleacă și-și iau rămas-bun de la familii. Urmează poza lui preferată.

View this post on Instagram

A post shared by Константин и Влада Либеровы (@libkos)

Pe 14 martie, au luat-o cu mașina spre Mikolaiv. 130 de kilometri separă cele două orașe.

Omul și racheta

„Principala problemă este intrarea în orașe”, a spus Konstantin. Asta pune viața în pericol: „Se întâmplă des ca soldații ruși să tragă în civili”. În zona rezidențială Solianîi, care fusese bombardată cu o zi înainte să meargă ei acolo, s-au întâlnit cu Dmitri. Stă lângă o grenadă care nu a explodat. Locuiește în casa care se vede în spatele lui.

View this post on Instagram

A post shared by Константин и Влада Либеровы (@libkos)

S-au întâlnit apoi cu un bătrân. Își poartă pisica în brațe pentru că se teme că motanul s-ar putea răni în cioburile de pe drum. În spatele bărbatului se vede o clădire de locuințe, ale cărei ferestre au fost distruse de o explozie. Acest bărbat nu se poate întoarce în apartamentul său.

Recomandări

Bărbatul mort în accidentul de tramvai din București era soțul femeii stropite cu benzină în Parlament și angajat SPP | SURSE

„Nu vrem să surprindem distrugerile, ci oamenii”

„Nu vrem să arătăm și să surprindem distrugerea, ci oamenii”, spune Kostia. „Oamenii obișnuiți care săvârșesc dintr-o dată fapte eroice și stau împotriva inamicului”, completează.

Putem reconstrui clădirile. Țara noastră o reprezintă oamenii care locuiesc aici, care ne dau speranța că o viață asemănătoare cu cea de dinaintea războiului e posibilă.
Konstantin Liberov:

„Înainte de război eram o persoană foarte anxioasă”, spune Vlada. „Acum nu mai e nimic de care să-mi fie frică”.

În zonele de război, ei fotografiază oameni care își apără patria împotriva inamicului cu o voință de fier și un curaj neîntrerupt. Au fost la Mikolaiv și Harkov, între timp au ajuns la Kiev, după care vor să meargă la Sumî. E imposibil să ajungă la Mariupol, deși ar vrea.

„Azi nu există un loc sigur în Harkov. Sunt zone care sunt bombardate constant. Doar fațada clădirii administrației regionale de stat din Piața Libertății a rămas în picioare. Din interior poți privi cerul, pentru că nu mai există acoperiș. Acum scot molozul și salvează documentele care nu au ars. Pompierii și serviciile de urgență de stat sunt supereroi”, spune Vlada. La Harkov au ajuns pe 18 martie.

Recomandări

Transapuseana, drumul superb din Munții Trascău asfaltat în întregime în 4 ani: „Șerpuiește prin peisaje de carte poștală”

Pe 1 martie, o rachetă a lovit clădirea Administrației Regionale Harkov, aflată în Piața Libertății, cea mai mare piață din Europa. Pe 9 martie, 4 oameni au murit și 15 au fost răniți, după bombardamentul asupra poliției regionale.

„La Harkov, am auzit mai multe explozii într-o oră decât în 27 de zile la Odesa”

„Când vii la Harkov, auzi mai multe explozii într-o oră decât în 27 de zile la Odesa. În tot acest timp, un electrician este pe stradă și lucrează la refacerea rețelei de fibră optică. Râde! Acest lucru ne-a impresionat”, completează Vlada Liberova.

Harkov, nord-estul Ucrainei, 1,6 milioane de locuitori, este al doilea oraș ca mărime al Ucrainei, după capitala Kiev. Este ținta bombardamentelor constante ale forțelor ruse, însă încă rezistă și continuă să lupte.

Cei doi fotografi au coborât în adăpostul de la subsolul unei grădinițe din cartierul Saltivka. 50 de oameni se înghesuie în camera tehnică, printre conducte de apă și cabluri de comunicații.

Comunitatea din subsol i-a așteptat cu supă fierbinte

„Bomba poate ajunge aici în orice moment, raidurile de la Saltivka nu se opresc. Oamenii refuză să se mute la metrou, unde sunt condiții mai confortabile. După ce au trecut împreună prin iad, aici s-a format o comunitate”, explică Vlada.

Înainte de război, Iuri nu avea nimic de-a face cu această grădiniță. Acum e cel care a organizat viața la subsol pentru 50 de oameni. A făcut un cuptor de pâine, a instalat o toaletă. A contactat voluntari și a organizat livrarea ajutorului umanitar.

„Au mâncare acum, iar când am coborât acolo, oamenii ne-au întâmpinat cu o invitație: «Hai la o supă fierbinte»”, spune fotograful.

Viața în igluuri

În multe case din Harkov au fost sparte ferestrele și țevile. Nu sunt gaze și nici apă sau căldură. Iar apartamentele s-au transformat în igluuri.

Un voluntar care ne-a adus la Saltivka ne-a spus: „Aveți 10 minute. Dacă nu plecăm în 10 minute, cel mai probabil vom fi sub foc”.
Vlada Liberova, fotoreporter:

Unii oameni au rămas în interiorul ruinelor, să le păzească. Pe un perete se vede o icoană.

Orașul care s-a mutat la metrou

Practic, centrul orașului este metroul. În comparație cu pivnițele din Saltivka, oricât de paradoxal ar suna, este confortabil. Oamenii sunt „cazați” pe peron și în garniturile de tren.

Întrebați de ce nu au părăsit Harkovul, oamenii le răspund celor doi fotoreporteri: „Când se va termina totul, cine va începe reconstrucția orașului?”.

Până de curând, locuiau în apartamentele lor din centrul orașului, mergeau la adăpostul antibombă, dar după loviturile aeriene au decis că metroul este cel mai sigur.

Protejați de „Conte”

În incursiunea lor prin Harkov, Kostia și Vlada au fost protejați de „Conte”, un militar specializat în operațiuni antiteroriste: „El ne-a salvat viețile. Eram pe drum deschis, la trei kilometri de linia frontului, când au căzut bombe. Am învățat repede un lucru de la el: auzi fluierul, te întinzi, îți acoperi urechile cu mâinile și deschizi gura”.

La un moment dat, „Contele” începe să strige: „Înăuntru, la podea!” Am reușit să alergăm până la intrarea în adăpost, să ne aruncăm la podea și să ne protejăm capetele.

„Contele a reacționat foarte repede și ne-a dus la subsolul unei clădiri”, își amintește Vlada. Această clădire a fost bombardată de cinci ori. „Te rogi doar ca pereții să reziste”, adaugă Konstantin.

De asemenea, în oraș au avut ghizi pe voluntarii locali Sașa și Dima. În fiecare zi, ei merg în punctele fierbinți ale orașului și își riscă viața pentru a-i aproviziona cu hrană, apă și medicamente pe cei care se ascund.

Fără Vlada, Konstantin a mers în prima linie a frontului cu Odesa, un veteran din forțele de apărare ale orașului. „Am fost profund impresionat de acest om. Îi tratează pe toți soldații de care este responsabil ca pe propriii copii”, spune Kostia. Înainte de război era profesor și vrea să revină la catedră.

„Muzeul” lui „Odesa”

„Odesa” avea rucsacul unui soldat rus ucis. Citea o carte, iar fotografii au văzut notele și desenele lui. „Nu este milă pentru inamic, a primit ceea ce merita. Dar, în astfel de momente, ești foarte conștient de absurditatea războiului, care nu are motive obiective”, a spus el.

„Odesa” a spus că strânge toate aceste lucruri pentru un muzeu, care va fi înființat în școala lui, după război.

Fotografii au fost impresionați de puterea poporului ucrainean. „Imaginile sunt horror, orașele distruse par goale. Dar am văzut case distruse și oameni stând lângă ruine care ne spuneau: «Vom reconstrui totul, totul va fi bine»”.

„Nu e propagandă, dar oamenii chiar cred în victorie”

„În cele trei zile în care am fost la Harkov, din sutele de oameni cu care am discutat, doar 2-3 au fost demoralizați. Poate suna ca o propagandă. Dar este al naibii de adevărat. Și apărarea, și Forțele Armate, și cetățenii, adulții ori copii, toți cred în victorie și știu că trebuie să susțină orașul”, spun Kostia și Vlada.

„Înainte, în Ucraina erau diferite orașe, cu oameni diferiți. Acum țara noastră este un tot. Toată lumea sprijină pe toată lumea, ca o mare familie”. Când Konstantin vorbește despre oamenii din țara lui, asta îl umple de mândrie. Oboseala din ochii lui face loc unei străluciri și este important pentru el ca acest mesaj să fie înțeles corect: „Războiul este nașterea simțului comunității fiecărui ucrainean”.

Vrem să arătăm că oamenii din Ucraina rămân puternici și sunt plini de speranță. Merităm o viață mai bună și luptăm pentru ea împreună.
Vlada Liberova: