nascut la Tel Aviv, pe 1 august. „Am venit pe 25 august, cu avionul si bebe a fost cuminte. Doar ca in sala de asteptare in aeroportul din Tel Aviv l-a apucat foamea. Atat de rau, ca n-am mai stat sa incalzesc laptele pe care-l aveam la gheata si a trebuit sa-l alaptez. Israelul e una din tarile in care acest lucru e perfect normal in public, asa ca Ayan si-a luat masa linistit, dupa care a dormit tot drumul pana acasa”.
Primele trei saptamani dupa nastere au fost cele mai grele pentru vedeta neobisnuita cu regim de viata impus. „Sigur ca Ayan imi face program, sigur ca el da ora exacta si sigur ca nu exista bucurie mai mare, care infrange orice oboseala… Copilul seamana perfect cu tatal lui si asta aud in fiecare zi, de la oricine-l vede. E tare cuminte, doarme mult, rade mult, ca si eu stau si rad si vorbesc toata ziua cu el. Plange doar cand ii e foame si atunci o face din tot sufletul, avand in program si tremuratul buzei de jos, care e imbatabil in fata oricarui parinte. Nu i-am impus vreun ritm anume, ii dau sa manance de cate ori ii e foame si, ca un baiat istet ce e, a inteles ca noaptea nu-i loc de socializare, de joaca sau de alint, asa ca doarme 7 ore! il alaptez in continuare si, de cate ori vreau sa ies din casa, scot lapte, il pun la frigider si i-l da bunica, adica mama mea. Ma descurc perfect cu toate, fara sa fi avut vreodata ocazia sa schimb scutecele vreunui copil. Eu i-am facut prima baie, eu ii tai unghiile, la mine in brate e calm si zambitor. Am totusi o concurenta serioasa din partea lui Elan. Pe pieptul lui e tare fericit!”
Mihaela spune ca nu a vrut sa angajeze bona, asa cum ar fi facut orice alta vedeta cu bani. „N-am avut suflet sa-l dau pe mana vreunei bone si am stat cu el tot timpul, impreuna cu Elan, zi si noapte, primele trei saptamani. De cand am venit in tara, doarme cu mama, ca sa mai dorm si eu, ca tare mi-era dor!… Ziua sunt a lui cu totul si ii povestesc de toate. E foarte atent, foarte expresiv, e dragalas si mor dupa el! L-am obisnuit cu muzica si cu zgomote rezonabile, asa ca doarme oriunde, oricand, fara sa mergem in varful picioarelor.”