ComenteazăControversatul om politic a ajuns cu întârziere la întâlnire, dar a petrecut două ore alături de jurnaliştii de la ediţia on-line a cotidianului Libertatea, un timp dublu faţă de cel programat iniţial. George Becali nu a evitat nicio întrebare, pe parcursul discuţiei trecând prin toate stările posibile: lacrimogen, vulcanic, prietenos, sfătos, permisiv, vanitos.
Libertatea.ro: Cum vă vedeţi în sondaje? Sincer, vă daţi vreo şansă în alegeri?
Gigi Becali: Nu, eu sînt realist. Sondajele astea sînt în parte adevărate, se fură 3 procente, toată lumea face aşa…Depinde cine le plăteşte. Şi eu, dacă aş comanda acum un sondaj şi aş avea 3 la sută, aş zice „pune la mine 6 la sută”. Dar nu… Eu ştiu că la ora asta mă învârt pe la un 7 la sută. Nu voi intra în turul 2.
Păi candidez, că atunci e şansa mea. Deja politicienii ăştia sînt erodaţi. Plus că, în cinci ani de acum înainte, o să-şi epuizeze toate minciunile. Cât pot să mai mintă? Se vor eroda. Nu ştiu cine altcineva m-ar putea învinge peste 5 ani, poate doar dacă apare vreunul nou cu imagine bună.
V-aţi gîndit vreodată că o să ajungeţi aşa departe?
Nu, vă daţi seama, niciodată. Pai mie nici acum nu-mi vine să cred. Viaţa mea e un vis, cu bune, cu rele. Pe toate le-am trecut cu bine. Chiar şi arestarea mea a fost de bine, pentru că acolo m-am curăţat, am învăţat ce înseamnă umilinţa, acolo am renunţat la trei păcate.
Înainte să vină în redacţia Libertatea, Gigi Becali s-a dus să-şi vadă oile
Ce nu ştim despre copilăria dumneavoastră?
Că a fost mai frumoasă decât vă închipuiţi. Gîndiţi-vă la un copil care stă după tatăl lui, încearcă să-l imite, să facă, să dreagă. Mai un furat de struguri, de cireşe, mai mă duceam cu oile pe cîmp… N-am fost niciodată sărac, ca să zic că am dus o viaţă grea. Nu am dus lipsă de nimic. Mama, croitoreasă fiind, îmi făcea cele mai frumoase lucruri, îmi tricota mereu o haină frumoasă. Asta cu oile, îmi plăcea s-o fac, adică n-o vedeam ca pe o obligaţie.
Păi şi acum am 30 de oi, până să vin la voi, la Libertatea, am trecut pe la ele, să mă uit, să văd cum le e, dacă au apă, mâncare. Câteodată mă gândesc că e dureros că doar oamenii de la birouri se îmbogăţesc, iar oamenii de pe câmp, vai de ei. Nu că nu se pot îmbogăţi, nici măcar nu le ajunge să pună familiei ceva pe masă. Nu-mi place viaţa modernă, pentru că nu are suflet, nu are sentiment. Îmi place să dau timpul înapoi, să visez şi să îmi revăd trecutul. Pe mine asta mă face fericit.
„Tata mi-a dat un pumn şi mi-a rupt un dinte, apoi s-a întins pe jos şi a plâns, iar eu m-am aşezat peste el”
Eu eram mai alintat, mai privilegiat. Nici copiii mai mari nu prea îndrăzneau să se lege de mine, că eram băiatul lui Tase, mă înţelegi? Mi-aduc aminte de un moment, dar n-am greşit eu atunci…. dar… Scăpasem oile cu mieii, se amestecaseră, nu mai ştiu exact, iar tatăl meu s-a supărat rău de tot. Şi aşa nervos era, că mi-a dat un pumn, de mi-a spart un dinte.
Şi apoi, aşa de rău i-a părut, încât s-a întins pe jos, cât era el de mare, şi a început să plângă (îi dau lacrimile). Când l-am văzut cum plânge, m-am întins pe jos, peste el, şi i-am zis: „Tată, nu fii supărat că m-ai bătut, eu te iubesc”. Şi el plângea şi eu plângeam… Şi a zis că nu-i mai trebuie avere, nimic, „cum să te bat eu pentru nişte oi”…
Tatăl meu e singurul meu model. Eu îl visez şi acum, la trei-patru zile îl visez. Şi azi-noapte l-am visat. Nu vă daţi seama ce bucurie e asta pentru mine. Mă trezesc dimineaţa aşa de fericit, că am stat mult cu tatăl meu… Trebuie să trăieşti momentele astea, ca să le poţi simţi.
Cum sunteţi acasă, în familie? La fel de vulcanic precum în public?
Acasă trebuie să fii un sfânt. Dacă vrei să-ţi creşti copiii cu suflet curat şi cu frică de Dumnezeu, trebuie să fii un sfânt. Eu sunt vulcanic doar la nedreptate. N-o să vedeţi niciodată pe nimeni care să mă acuze că i-am dat o palmă, că i-am făcut scandal fără motiv. Şi cum să fiu eu vulcanic cu soţia şi fetele? Păi soţia mea e ca şi un copil pentru mine. E mai mică cu 12 ani decât mine. La cum văd eu locurile femeii şi al bărbatului în societate, eu am modelat-o pe ea.
S-a îndrăgostit de soţia lui când ea avea 15 ani
Cum aţi cunoscut-o?
Păi o cunoşteam de mic copil, că la noi, la machedoni, ne ştiam cu toţii. Sîntem şi un pic neamuri, dacă stau să mă gândesc. O vedeam mereu pe la nunţi, pe la botezuri. A crescut sub ochii mei. Când avea 15 ani, a venit iar la o nuntă. Eu eram mai … aşa, mă înţelegeţi. Şi atunci, când am văzut-o, am plăcut-o tare de tot. Şi pe urmă, m-am tot interesat de ea. Peste trei ani ne-am întâlnit prima dată, că era prea mică la început. Pe vremea aia, nu aveai întâlniri dacă nu ştiau familiile de ce faci. Când am cerut-o, s-au înţeles familiile între ele, cu toate tradiţiile: se duc bătrânii cu o ţuică de rachiu, o cruce de aur, simbol de legătură a logodnei.
Care a fost cel mai frumos moment din viaţa dumneavoastră? Naşterea copiilor?
Dom-le, nu ştiu dacă a fost aşa mare bucurie neapărat la naştere. Bucuria cea mare e atunci când îţi spune nevasta că a rămas însărcinată. Nouă luni ai tot timpul să te bucuri, nu? Eu dorindu-mi atât de mult un băiat… Şi nevasta a vrut, are trei cezariene, a făcut al treilea copil pe risc, tot ca să-mi dea şansă să am un băiat. Dar dacă aşa a vrut Dumnezeu, înseamnă că ştie el mai bine. A zis, băi Gigi, o iei razna dacă-ţi dau şi băiat, ţi-am dat atâtea, încât nu mai poţi duce…
Ce sfaturi le daţi fetelor?
Nu le las mai mult de două ore pe săptămână la calculator. Calculatorul te duce în lumea modernă mai repede decât orice şi nu vreau să permit asta. Te rupe de tradiţie, nu e bine. Cel mai important lucru e că le-am obişnuit ca, în fiecare săptămână să se ducă la biserică. La o fată n-ai ce să-i faci. Nu-i poţi da norocul, că nu e ca un băiat, să se descurce. Eu de aia le educ cu biserica. Să le apere Dumnezeu de ce nu pot să le apăr eu.
„Despre femei sunt multe lucruri de spus, dar vede nevastă-mea şi ajung la altele”
Cum e femeia ideală?
Hai să-ţi spun ceva. Nu vreau să discutăm de femei, că sunt prea specialist. Vede nevastă-mea şi ajung la altele. Ar trebui să intru în detalii, despre femei sunt multe lucruri de spus, nu e aşa, două vorbe şi gata. Dacă e de vorbit de femei, aduceţi cel mai mare psiholog din România şi-l bat la capitolul ăsta.
Ce apreciaţi cel mai mult la soţia dumneavoastră?
Loialitatea. În general, la oameni ăsta e cel mai important lucru. Urăsc trădarea. Orice iert, trec cu vederea, dar trădarea nu pot! Iar o femeie când înşală, trădează. Aşa sînt eu, nu pot să trec peste asta. Hoţia la fel. O femeie când înşală, fură. E hoaţă.
Mergeţi des la şcoală, la fete?
Nu am fost vreodată. Acum normal, au 15-16 ani, va trebui să mă duc, să văd şi eu care e situaţia. Mai mă văd băieţii pe acolo, ca nu cumva să atingă, nu? Să nu pună mâna. Tata aşa le zicea surorilor mele: „Îi zici băiatului că, dacă stă în dreapta ta, să ţină mâna stângă-n buzunar, şi invers. Altfel, nu te mai vede”. Aşa şi eu. Se pot întâlni, dar cu mâinile în buzunar.
Vor fi ca şi băieţii mei. Păi, eu la 18 ani vreau să le mărit pe toate. Măcar un nepot să am. Pentru mine, singurul lucru care e important este să-mi apere onoare. Pe fetele mele să nu le atingă decât un bărbat, şi ăla să fie soţul lor. Dacă le ating doi, s-a dus onoarea mea. Nu mă interesează notele, şcoala, astea. Ce şcoală le trebuie? Le las averea, le las tot.
Doar atât îmi doresc pentru ele. Să se căsătorească şi să-mi apere onoarea. N-am nevoie de ele în viaţa publică, n-au ele nevoie de afaceri, le vin banii de la mine.
Aveţi o vedetă preferată? Vă uitaţi la filme, aţi fost la vreun concert?
Angelina Jolie. Îmi mai plăcea de ăsta care a jucat în Inimă neînfricată, Mel Gibson. Acum îmi place Brad Pitt. La filme îmi place să mă uit, cărţi nu citesc. Îmi plac filmele istorice cel mai mult, îţi arată cît era de frumos să trăieşti în perioada aia. Îmi plac filmele care se inspiră din viaţa adevărată. Muzică? Ascult mai mult muzică religioasă. N-am fost la niciun concert, toată viaţa mea. Am vrut să mă duc la Madonna, ea era ceva mai special – şi dansa, şi cânta, şi frumoasă femeie, şi voce, de toate.
Ce aţi face dacă aţi rămâne fără niciun ban?
Vreţi să vă zic ceva? Dacă îmi iei tot şi mă laşi pe stradă în hainele astea, şi tot mă descurc. Şi fără ceas, că pe urmă ziceţi că vând ceasul (se uită la ceas). Aş lua 30-40.000 de euro pe el la juma de preţ şi gata, ar fi cheag de făcut afaceri. Aşa fără ceas, deci, îmi dai drumul pe stradă, îmi schimb şi fizionimia şi identitatea… Şi tot nu mor de foame. Inventez ceva şi într-un an-doi, gata, nu mai sunt sărac. N-o să mai devin atât de bogat, dar mă descurc. Mie, dacă-mi dai drumul în junglă, eu devin Tarzan! Mă urc pe elefant, mă împrietenesc cu maimuţele, cu leii, cu tigrii.. ăsta sunt eu. Mă descurc.
V-a fost frică de ceva în viaţă?
Nu poţi să spui că nu ţi-e frică de nimic în viaţă. Cine o spune, nu crede în el şi în Dumnezeu. Trebuie să treci cu demnitate de frică şi de orice. Păi, credeţi că e aşa comod să fii arestat în faţa copiilor, la ora 6 dimineaţa, să fii luat de acasă? Şi ţi-e frică, pentru că auzi că urmează 29 de zile, pe urmă încă 29, încă 29 şi pe urmă, 7 ani. Şi ţi-e frică! Dar îţi spui în felul următor: trebuie să treci cu demnitate. Am ridicat mâinile-n sus cu cătuşele pe ele, nu mi-a fost ruşine că eram în situaţia aia, pentru că n-am făcut un lucru rău.
Vă deranjează când sunteţi imitat la televizor?
Dar de ce să mă deranjeze? Înseamnă că sunt plăcut de oameni, dacă tot mă imită toţi. Divertis, ăştia îmi plac. Dar să ştiţi că băiatul ăla nu mă imită bine, el nu ştie decât să facă „hă-hă-hă!”.
Regretaţi banii pierduţi în cazino-uri?
Dar eu n-am pierdut atât de mult cât zice lumea. Am mai şi câştigat. Cred că, per total, sunt în echilibru, pierderile cu câştigurile. Ce-am pierdut la cazino-uri am mai recuperat din jocurile private, sunt „tandili pe mandili”.
V-aţi mai schimbat impresia despre carduri? Spuneaţi că sunt ochiul dracului.
Eu, cu card? N-o să mă vedeţi niciodată cu card la mine. Eu umblu cu cash la mine, ce e aia card?
De ce vă e e teamă? De criza financiară, de gripa porcină, de sfârşitul lumii?
Ei, teamă. I-am zis şi nevestei, că o văd mereu răcită, şi pe ea, şi pe fete: „Aduceţi-mi mie toate virusurile alea şi le pun pe mine, să vedeţi voi dacă iau eu vreun virus”. Aşa frică mare de criză nu-mi e. Doar lacomilor le e frică. Pentru ce să te îmbolnăveşti că ai pierdut averea? Nu mai ai atâtea milioane, ai mai puţine milioane. Dar tot milioane sunt.
Credeţi că mergeţi în Rai sau în Iad?
Acum? În Iad, sincer. Am jignit, am certat, am făcut scandal, am făcut atâtea.
Păi aţi făcut şi multe lucruri bune. Câţi bani aţi dat la biserici, donaţii?
Ei, ce mare lucru am făcut. Alea le fac aşa, ca să mai echilibrez balanţa, să mai ajut un om-doi. Dar am prea multe păcate,şi multe dintre ele le fac doar pentru că sunt în viaţa publică. La donaţii, cred că am strâns vreo 30 de milioane de euro. Majoritatea anonime.
Ce mâncare vă place?
Mâncarea favorită la mine e brânza! Brânză cu ciorbă, pâine cu brânză, brânză cu roşii şi iar brânză. Şi la desert, tot brânză.
Ştiţi bancuri cu Gigi Becali?
Da, vi-l zic pe ăla cu peştişorul de aur. Vine Gigi Becali la un lac şi prinde peştişorul de aur. Şi, până să apuce peştişorul să-i spună că îi îndeplineşte trei dorinţe, a zis Gigi repede: „Peştişorule, zi repede trei dorinţe!”
Dacă aţi fi pe o insulă pustie cu Traian Băsescu, Dan Voiculescu şi preşedintele Ungariei, şi evident, nu puteţi salva decât unul, pe cine salvaţi?
Pe Dan Voiculescu. Şi ştiţi de ce? Pentru că el chiar nu mi-a făcut nimic rău. Ba chiar mai mult eu i-am făcut rău lui. M-am întâlnit cu el şi m-a întrebat „Ok, ai ce ai cu mine, dar cu familia şi cu morţii ce ai?” Zic, domle, n-am nimic cu tine, dar aşa se înjură. Deci, eu numai rău i-am făcut şi Voiculescu numai bine. Când am fost arestat, toate televiziunile lui m-au ajutat să ies din temniţă.
Regretaţi celebrul interviu cu „pe partea economică”?
Ei, dar de ce să-l regret, n-aţi văzut câtă lume îl ştie? Poate nu trebuia să înjur aşa, dar uite că tuturor le-a plăcut.
Vă mai place de Elena Băsescu?
Elena e o fată cuminte. Acum, ea ce vină are că e fata cui este? Am ieşit la o cafea cu ea la Bruxelles, dar ştiţi cum e, nu poţi să te cerţi cu tatăl şi să fii prieten cu fie-sa. Păi, el e cel mai mare duşman al vieţii mele! În mandatul lui am intrat la puşcărie! Cum să uit eu asta?
„Războinicul luminii”, „Ursul”, care vă place?
Toate au fost la timpul lor. Acum vreau să fiu porumbelul cel bun şi şarpele cel înţelept. Dar eu nu pot să fiu înţelept. Că uite, doar o întrebare îmi pui şi gata, mă şi enervez. Şi dau în el şi nu mai iese în turul 2.