Emil Ghibu a împlinit în luna februarie 102 de ani, vârstă la care și-a pus o singură dorință: vrea ca familia să i se întoarcă acasă. Are doi fii, Ștefan și Bogdan, care în prezent sunt stabiliți, cu tot cu copiii lor, în Suedia și în Statele Unite ale Americii.
Emil Ghibu nu mai aude ca în tinerețe, dar, cu toate acestea, cel care este, conform apropiaților, între primii cinci vârstnici din România, are grijă de sănătatea sa, făcând zilnic, dimineața, mișcări de gimnastică. La fel ca soții Moțoc din Bistrița, care la 80 de ani merg la sala de fitness, Emil Ghibu e mai activ decât mulți tineri.
La 102 ani, Emil Ghibu face sport în fiecare dimineață. Se urcă pe bicicletă, apoi ia micul dejun
“Face în fiecare dimineață bicicletă, apoi vine la micul dejun. Știe orele fixe de masă, dar nu pentru că s-ar uita la ceas, ci pentru că le simte. Dimineața, bea un pahar de țuică, la prânz unul de vin, iar seara iar țuică. Nu e pretențios la mâncare. Mănâncă orice”, a povestit, pentru Tribuna, nepoata sa, Laura.
Emil Ghibu s-a născut pe 10 februarie 1916 în comuna Cenade din județul Alba, în timpul războiului. Lăsată fără moșie, familia s-a mutat întâi în Cluj, apoi la Săliște, în județul Sibiu. Emil s-a înscris la liceul “Gheorghe Lazăr” din Sibiu, la 21 de kilometri depărtare de casă, și își amintește că acei ani au fost unii foarte grei. Nu avea bani de cazare și de masă, așa că le dădea meditații copiilor unei familii înstărite, iar aceasta, la schimb, i-a oferit adăpost. S-a înscris apoi la Facultatea de Agronomie din Cluj, pentru ca, ulterior, să fie trimis la școala militară din Timișoara, unde s-a specializat în artilerie grea, fiind repartizat la Regimentul 6 Artilerie Timișoara.
Bărbatul a luptat pe frontul rusesc cam un an, apoi, după demobilizare, fiind inginer agronom, a fost trimis la o fermă din Basarabia, să facă mâncare pentru armată.
În 1945, notează Tribuna, Emil Ghibu a cunoscut-o și pe Pompeia, cea care avea să îi devină nevastă după numai trei săptămâni de la prima întâlnire și care i-a fost alături până în urmă cu zece ani, când a murit.
Emil Ghibu: “Vreau să am un sfârșit ușor, că nu mai am nimic de realizat”
Acum, Emil Ghibu, ultimul descendent al lui Onisifor Ghibu, unul dintre luptătorii pentru drepturile și unitatea poporului român și participant la realizarea Marii Uniri din 1918, este îngrijit de o doamnă care locuiește în permanență cu el.
Cât despre secretul longevității sale, nepoata Laura crede că acesta constă în așteptarea continuă a nepoților și fiilor. “Întreabă mereu câte zile mai sunt până când vine X sau Y, Gabriela din Suedia, sora mea, mama strănepoatelor Emilia și Melina, fiica mea, strănepoata Astrid, care îl iubește enorm, și Cristina, nepoata din America. El are mereu așteptarea asta”.
Bătrânul are, într-adevăr, în revederea celor dragi un motiv să trăiască, dar e conștient că se apropie momentul în care se va despărți de această lume și de familia lui. Și, legat de acest moment, are o singură dorință: “Vreau să am un sfârșit ușor, că nu mai am nimic de realizat”, spune Emil Ghibu.
Foto: Răzvan Negru / tribuna.ro