- În data de 16 iunie 2004, Adrian Năstase, Miron Mitrea, Ioan Rus și Charles Redman – vicepreședinte Bechtel – tăiau panglica pentru lucrările la Autostrada Transilvania.
- Contractul fusese acordat direct de către Guvernul Năstase în 2003, iar autostrada trebuia să fie gata în 2012.
- Au trecut 15 ani de la momentul festiv, românii nu pot circula pe aceasta de la un cap la altul, iar contractul Bechtel a devenit, în conștiința publică, sinonim cu jaful.
de Daniel Ionașcu
Declanșarea lucrărilor la Autostrada Transilvania a fost marcată de Guvernul Năstase printr-un festivism special.
”Se pusese muzică de Vivaldi în timp ce excavatoarele luau primele cupe de pământ. A fost o atmosferă de sărbătoare, dar mai cu ștaif, nu cu mici”, își aduce aminte jurnalistul Dan Străuț, care în anul 2004 lua parte la eveniment.
Utilaje duse cu elicopterul
Aurel Vârlan, un cameraman care a participat la rândul său la eveniment, își amintește un alt moment.
”Au fost duse pentru eveniment niște utilaje cu elicopterul pe niște dealuri. Toți muncitorii erau un salopete, aveau căști, lucrau, chipurile. Năstase a anunțat autostrada, iar noi chiar credeam că se va face”, spune el.
Era campanie electorală.
Contract dat prin negociere directă
Contractul Bechtel a declanșat suspiciuni încă de la acordarea sa din cauza prețului și a faptului că a fost acordat direct unei companii, fără a exista licitație.
În data de 18 noiembrie 2003, Guvernul Năstase emitea Ordonanța de Urgență nr. 120, prin care mandata fosta Companie Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale (CNADNR) să negocieze direct cu Bechtel.
Dar contractul negociat CNADNR a ajuns cel mai păgubos din istoria modernă a României: 415 kilometri de autostradă ar fi trebuit să fie construiți cu 2,247 miliarde de euro. Traseul autostrăzii trebuia să fie Brașov-Cluj-Borș.
Aceasta trebuia să treacă pe lângă Târgu Mureș, Câmpia Turzii și Oradea și să ajungă la granița cu Ungaria.
Ar fi însemnat 5,41 milioane de euro pe kilometru.
Trebuia să fie gata de 7 ani
Trebuia să fie gata în 2012, adică de șapte ani. Ulterior, termenul a fost amânat până în 2014.
Între timp, autoritățile nu mai dau niciun fel de estimare.
Trei renegocieri, niciun rezultat
Dar nici bine nu s-a deschis șantierul că deja lucrările au și fost oprite. În 2005, Călin Popescu Tăriceanu îl mandata pe fostul ministru Gheorghe Dobre să renegocieze contractul.
Renegocieri au mai avut loc și în 2009 – când premier era Emil Boc și ministru al Transporturilor era Radu Berceanu, și în 2011 – când ministru al Transporturilor era Anca Boagiu. În final, când era evident pentru toată lumea că americanii nu vor termina autostrada la timp, contractul a fost reziliat în 2013, de către fostul ministru al Transporturilor, Dan Șova.
1,4 miliarde de euro dați pe 52 de kilometri
Statul român a plătit peste în total 1,4 miliarde de euro, cu tot cu penalități, dar Bechtel nu construise până atunci decât 52 de kilometri pe traseul Câmpia Turzii-Gilău, adică puțin peste 10% din lungimea acesteia.
Statul român a plătit, așadar, peste 20 de milioane de euro pe fiecare kilometru.
La acel moment, Bechtel lucra la un lot de 64 de kilometri de pe traseul Suplacu de Barcău – Borș, care însă nu era gata.
Ulterior, autoritățile au spart autostrada în mai multe loturi. Gândirea era că, dând loturile mai multor constructori, aceasta va fi gata mai repede. Nu a fost.
Unele tronsoane vor fi scoase la licitație abia în acest an
Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), urmașa CNADNR-ului inițial, abia în acest an va scoate la licitație o serie de tronsoane: Nădășelu-Mihăiești, Mihăiești-Zimbor și Nușfalău-Suplacu de Barcău. În total 56 de kilometri, după cum scrie Hotnews.
Anul trecut a fost inaugurat tronsonul Gilău-Nădășelu, de aproximativ 10 kilometri, care face legătura cu cel deja deschis, Câmpia Turzii-Gilău.
Pierderea contractului original
Tot în anul 2013 a apărut un alt scandal: contractul original cu Bechtel a fost pierdut.
Ulterior, s-a deschis chiar și o anchetă în acest caz, după ce Dan Șova a făcut plângere la Direcția Națională Anticorupție (DNA) pentru neglijență în serviciu și distrugere.
Aceasta a spus că nu are competența legală, astfel că dosarul a ajuns la Parchetul de pe lângă judecătoria Sectorului 5, care l-a clasat pe motiv că faptele sunt prescrise.
În anul 2007, România Curată a publicat o copie a contractului original, însă preciza că 4 dintre pagini au fost înlocuite cu unele ce folosesc un font ușor diferit și care sunt nesemnate. De asemenea, nici anexele nu erau semnate.
„Mită pentru a intra în NATO”
Fostul ministru Radu Berceanu declara în anul 2009 că România a acordat contractul către Bechtel ca o ”mită” pentru a fi primită în NATO. Aderarea României la NATO s-a făcut în 2004.
Cine este Bechtel
Bechtel este un gigant american care activează atât în domeniul construcțiilor, cât și în cele energetic, minier și militar. Corporația are venituri de peste 25 de miliarde de dolari anual și mai bine de 50.000 de angajați, fiind este cea mai mare companie de construcții din SUA.
Societatea a fost înființată în anul 1898 de către Warren A. Bechtel și este una dintre cele mai mari societăți private din SUA.
Compania a avut de-a lungul timpului lucrări de mare anvergură: stingerea sondelor în flăcări după Războiul din Irak, aeroportul din Hong Kong sau metroul din Atena.
Bechtel a fost implicată și în multe scandaluri: din cauza scumpirii apei de către o companie deținută parțial de Bechtel, societatea a fost nevoită să se retragă din Bolivia. Ulterior, a dat statul sud-american în judecată.
Inclusiv în SUA a fost arătată cu degetul, din cauza unui proiect de gestionare a deșeurilor nucleare, unde costurile au crescut mult. Unitatea de vitrificare construită de Bechtel va costa 17 miliarde de dolari și va fi gata în 2023, după ce construcția sa a fost demarată în 2002.
De asemenea, după uraganul Katrina, Bechtel a fost angajată să construiască locuințe temporare oamenilor afectați. Bechtel a livrat atunci 35.000 de case mobile, dar a fost din nou criticată pentru creșterea costurilor.
Bechtel a manageriat laboratoarele de cercetare a propulsiei nucleare pentru Marina SUA, iar în 2018 a câștigat trei contracte pentru livrarea de componente pentru submarinele și portavioanele nucleare americane.
În 2013 a construit o serie de depozite pentru rachetele nucleare din Alaska. Compania a mai primit și contracte pentru dezmembrarea și distrugerea unor arme chimice.