La 95 de ani merge la vanatoare de mistreti

La vanatoare am fost de la varsta de opt ani. Tatal meu era tot vanator, paznic de paduri, asa ca inca de la opt ani ma lua cu el sa vanam fiarele padurii. Erau insa alte vremuri, era libertate, luam fiecare pusca si plecam sa vanam care unde ne taia capul. Nici vorba sa-ti trebuiasca autorizatie pentru pusca. Oricine putea avea arma de vanatoare! Am impuscat tot ce se putea impusca in padurile din Iriza si Gheoceoaia. stiam locurile pe unde trec caprioarele, mistretii. Am impuscat pana si lupi – unul era cu o oaie in gura. Odata, din greseala, am impuscat copoiul cu care am plecat la vanatoare. Acum nu mai sunt nici lupi, iar caprioarele, vulpile si iepurii s-au imputinat”, povesteste batranul.
„Iepure” a lucrat ca perceptor si apoi operator-dispecer la gaze. in fata portii casei lui sunt doi brazi falnici. I-a adus cand era flacau, intr-o servieta. Batranul sta si se uita lung la varful lor si nu ezita sa exclame: „Am trait o viata de om, nu un fleac, si tot ce-mi doresc este sa implinesc 100 de ani si sa fiu tot vanator, ca acum. in satul vecin, exista o femeie, Maria Iagar, care a murit anul trecut si care-i tot intreba pe cei intalniti pe ulitele satului: „Ma, dar Iepurila ala, dat dracului, mai traieste, ma?!”. Pai cum sa nu traiesc, ca ori de cate ori mai merg la o partida de vanatoare, ma simt ca-n tinerete!”, spune „al din trei”, convins ca a trait o viata asa cum si-a dorit.

Urmărește-ne pe Google News