Marcela Constantin predă la şcoala din Giurgiţa, Dolj, deşi încă din adolescenţă s-a luptat cu boli grele, care pe mulţi i-ar fi îngenuncheat. La vârsta de 39 de ani, are în fiecare dimineaţă un motiv bun să se ridice din pat: micuţii pe care îi ajută să desluşească tainele cititului şi socotitului. După mai multe probleme de sănătate nediagnosticate corect, în 1991 a făcut o hemipareză, iar de atunci a rămas cu probleme la piciorul stâng şi la mâna stângă.
“Diagnosticul primit a fost tumoră cerebrală. După operaţie am făcut chimioterapie, însă hemipareza nu a trecut. Merg din ce în ce mai greu, iar în urma ultimelor investigaţii am primit vestea că tumora a recidivat”, a povestit Marcela Constantin pentru Gazeta de Sud.
Cu toate acestea, colegii săi au mărturisit că domnişoara învăţătoare nu s-a plâns niciodată de problemele sale şi nici de faptul că nu are nici o şansă să strângă singură cei 50.000 de euro necesari unei operaţii. În altă parte a ţării, într-un sătuc din Alba, o tânără educatoare de doar 27 de ani este devotată trup şi suflet celor 10 copii pe care îi are în grijă.
Fără ea, grădiniţa s-ar închide
Ioana Alina Koncz doarme într-o cămăruţă din grădiniţă, se spală într-un lighean şi face singură focul atât pentru ea, cât şi pentru micuţii pe care îi are în grijă.
“Mi-a fost foarte greu la început… Nu ai acces nici la internet, la televizor, nici semnal la telefon”, recunoaşte Ioana. Refuză însă să plece din Pănade pentru binele micuţilor – dacă ar renunţa, grădiniţa s-ar desfiinţa, iar copiii ar fi nevoiţi să parcurgă 10 km pe jos până în satul alăturat.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro