ComenteazăMunţi de hârtie igienică şi de prosoape de hârtie, unele la reducere sau la ofertă, stau mărturie că Bucureştiul se uită la preţ când vine vorba de stocuri.
Coadă la grătare
Dacă străzile Capitalei s-au golit, aici simţi încă pulsul nestingherit al oraşului. Sunt mai mult de o sută de persoane în aceeaşi hală, dar nimeni nu se sinchiseşte. Nici nu se grăbeşte. E o zi frumoasă, de primăvară deplină, doar câţiva, mai tineri, strică cheful tuturor purtând măşti medicale.
Oamenii caută legume de sezon, salată, ridichi, leurdă, împrospătate discret de comercianţi cu jeturi de apă din sticle cu cap de sifon.
La 12 lei kilogramul, urzicile, „bio, gata alese, din Ialomiţa”, sunt aproape la fel de scumpe precum căpşunile supradimensionate, 15 lei kilogramul. O vănzătoare se miră că lumea nu stă la coadă, „cu virusul ăsta, trebuia să se bată pe ele, că urzicile e sănătate curată”.
La terasele cu mici şi bere e coadă, ca întotdeauna. Se stă la rând compact, fără distanţă sanitară, iar cei aşezaţi la mese dezbat despre manipulare, despre teoria conspiraţiei granzilor planetei sau despre plata cu cardul. „Vor să ne punem toţi banii pe card, ca să-i ia EI!”
Fără Italia pe etichete
Numai la magazinul cu mâncare chinezeseacă e pustiu. La standurile cu flori e aglomeraţie, pentru că acum e sezonul să pui panseluţe şi părăluţe în balcon.
Ca prin minune, toate produsele din Obor vin din ţări fără legătură cu ştiri despre coronavirus: ciuperci din Bulgaria, citrice din Grecia. Nici un strugure din Italia, nici o roşie din Spania.
O femeie îşi laudă grămăjoara de lămâi, stivuite pe o cutie de carton: „Au vitamina C, vine Corona, ia, iubita, lămâi! Vine cove pă noi acuma! Cove 19!”. Două doamne în vârstă se opresc curioase şi o sfătuiesc pe vânzătoare să nu mai zică de Corona, „că nu e bine să ispiteşti răul”.