ComenteazăIn lupta cu viata, Maria Nicolau a iesit de doua ori invingatoare. O data, cand a trecut printr-un foarte dificil transplant de rinichi, si a doua oara, cand si-a promis ca nu va ramane doar o supravietuitoare. La sase ani de la operatie, Maria se pregateste sa participe la Jocurile Olimpice ale Transplantatilor.
Maria are ca puncte de reper acum „inainte de transplant” si „dupa”. Inainte, adica pana la 46 de ani, s-a tot chinuit sa tina pe picioare o boala de rinichi care o macina zi de zi. La 39 de ani n-a mai putut sa reziste decat cu dializa, iar intreg corpul poarta acum acele „amintiri”. Mainile, picioarele si gatul ii sunt brazdate de semnele lasate de dializa.
„Mergeam de trei ori pe saptamana la spital, cate cinci ore. Era chinuitor, mai ales ca aveam si un serviciu care ma solicita. De cand am inceput dializa, am tot cautat un donator de rinichi pe care l-am gasit de-abia dupa opt ani. Am trecut printr-o operatie foarte dificila, apoi la cateva zile am fost deschisa din nou. Sunt clipe pe care nu vreau sa mi le amintesc. In spital am stat trei luni si jumatate, dupa care, ajunsa acasa, am incercat cu greu sa redescopar cursul firesc al vietii”, ne povesteste Maria.
Fire tenace, a reusit sa redevina un om normal. „Este o continua incercare, caci am tot felul de probleme legate de sanatate, deci pe de-a-ntregul nu sunt refacuta”, ne spune ea. Alaturi de alte persoane trecute prin aceleasi chinuri, a pus bazele Asociatiei Transplantatilor din Romania. Acum se pregateste sa participe la Jocurile Olimpice din Japonia, la sectiunea bowling. Pentru a face o figura buna, s-a antrenat pe terenul unor prieteni, dar stie ca nu se va lupta de pe pozitii egale. „Ungaria, de exemplu, participa cu 20 de persoane, iar noi numai cu 5. Asociatia ungurilor este cuprinsa intr-una guvernamentala care ii si sponsorizeaza. Noi pana am gasit un sponsor ne-am rugat pe la toate usile. Doar firmele Novartis si Roche au inteles ca merita sa participam la aceasta intrecere, mai ales ca avem si sanse de reusita, la tenis de masa si de camp. Toti ne-am pregatit, desi uneori ne doboara durerile”.
Pentru prima oara in viata ei, Maria Nicolau iese din tara. Si-a facut bagajele si asteapta cu emotie sa se intalneasca cu alti luptatori ca si ea. Pentru ea, infrangerea este doar renuntarea la speranta.