Traditia de Sfantul Valentin, desi marcheaza aceeasi “zi a indragostitilor”, are particularitati diferite, in functie de tara.
SUA – se obisnuieste sa se faca schimb de felicitari. Un obicei datand din timpul Razboiului Civil face ca acestea sa fie intens colorate, avand pe ele motive patriotice sau politice. O practica des folosita candva era aceea a realizarii lor din hartii complicate, din dantela, fiind decorate cu ornamente ca: margele, scoici, conuri, fructe de padure sau seminte. Unele aveau chiar alge de mare si muschi sau flori artificiale la care se atasa o sfoara, creandu-se impresia de imagine in relief.
Italia – cu ceva vreme inainte ziua se sarbatorea in aer liber, ca un festival al primaverii. Tinerii se adunau in gradini infrunzite, poieni sau alte spatii pline cu flori. Se asculta muzica, dupa care cuplurile mergeau la plimbare sub clar de luna. Chiar si azi, in Torino s-a pastrat obiceiul ca indragostitii sa-si anunte logodna in 14 februarie.
Franta – cu ani in urma exista obiceiul sa se alcatuiasca la intamplare cupluri de tineri. Cei necasatoriti, baieti si fete, se adunau in doua case aflate fata in fata si incepeau sa se strige pe fereastra, alegandu-si astfel jumatatea. Daca unul dintre ei nu isi indragea perechea, o putea parasi, dar era aspru pedepsit, fiind dezonorat in fata celorlalti. Guvernul francez a fost nevoit, din cauza amploarei acestui obicei, sa dea o lege prin care a interzis strigarea “valentinilor”.