Ieri ati aflat cum s-a apucat Adrian Diaconu (30 de ani) de box, de unde a inceput lungul lui drum catre titlul mondial al semigreilor, versiunea WBC. Daca nu va vine sa credeti, despre Diaconu se spune ca a fost ‘smecheras’.
‘A fost cu fete, i-a placut viata, mai un joc mecanic, mai o carte, a mai si baut, a fumat!’, spun prietenii sportivului. ‘Imi aduc aminte ca facuse o boacana si am vrut sa-l pedepsesc intr-un fel. Am decis sa-l tund la zero’, spune Marcel, tatal lui Adi. Continuarea? Cand l-au vazut baietii, la sala, i-au zis pe loc ‘Puscarie’. Era teroare pe adversari, cand auzeau toata sala strigand: ‘Hai, Puscarie, Hai, Puscarie, pe el’! Culmea este ca, in 1996, Adi a fost chiar la un pas sa intre la parnaie: ‘Se batuse cu un baiat de om important. Adi nu statuse cu mainile in san dupa ce a fost injurat si scuipat. In fine, s-a rezolvat treaba’, povesteste Marcel Diaconu, tatal lui Adrian. Primul antrenor, Ion Moroita, afirma ca ‘Adi mi-a fugit o data din cantonament. Avea probleme cu slabirea si a plecat acasa. L-am sunat pe taica-su, sa mi-l aduca inapoi! A venit si l-am iertat. Baietii cuminti sunt la facultate, nu la box’.
Palmares Adrian Diaconu
Amatori: bronz la CM de la Budapesta (1997), argint la CM de la Houston (1999), bronz la CE de la Minsk (1998).
Profesionisti: 24 de victorii, dintre care 15 prin KO, candidat la titlul suprem al semigreilor, versiunea WBC.
Cadou pentru parintele bolnav
Adi i-a facut anul trecut un cadou tatalui sau: l-a chemat o luna in Canada. ‘A fost o vacanta exceptionala. Am prins ziua mea acolo. Am vazut un meci al lui, la care am avut mari emotii, pentru ca nu apucasem sa-i zic prin viu grai „bafta” ‘, spune Marcel Diaconu. Seniorul este supus unui set periodic de analize. ‘S-a spus ca ar fi o boala incurabila, dar noi speram ca verdictul sa nu fie asa crud’, spun cei din familie. Marcel Diaconu s-a despartit in 1990 de mama naturala a lui Adi. Acum, Marcel (53 de ani) vrea sa se recasatoreasca.
Ajunsese la 120 de kilograme!
Dezamagit de rezultatul de la JO 2000, dar si de faptul ca Feri Vastag, idolul sau, plecase de la lotul national, Adi a ales in 2000 calea profesionismului, dupa ce primele contacte cu canadienii de la Interbox le avusese in 1999, dupa Mondiale. ‘L-a ajutat si Doroftei, care era deja acolo, a fost bine la inceput. Problemele au aparut dupa trei ani, cand a trebuit sa renegocieze contractul. N-a fost multumit si s-a intors acasa. 10 luni a stat aici, asteptand vreo oferta. A discutat si cu cei de la Universum, in Germania, ce-a facut, ce n-a facut, ajunsese la 120 de kilograme, plus ca nu prea se antrenase!’, dezvaluie tehnicianul Ion Moroita. Era posibil chiar ca Adi sa se lase de box, insa a avut ambitie si a trecut de probleme.