Lăcătuşu şi colegul său de expediţie, Cornel Coman, ar fi trebuit să plece pe 18 aprilie cu avionul spre Copenhaga, însă, cum aeroporturile din Europa au fost blocate din cauza cenuşii vulcanului islandez, cei doi au fost nevoiţi să meargă cu maşinile.

Pe 20 aprilie au ajuns în Danemarca, unde au fost nevoiţi să mai aştepte trei zile, pentru că aeroportul din Copenhaga era închis. “Cine se gândea că un nor de cenuşă va face K.O. toată Europa?”, se întreba Lăcătuşu în acele zile. Abia pe 23 aprilie, cu trei zile întârziere faţă de planul stabilit acasă, cei doi au reuşit să se îmbarce spre Reykjavik.

«Locuitorii sunt terorizaţi de urşi»

Însă aventura nu se încheiase: echipamentul, trimis cu un avion cargo de la Bucureşti, s-a pierdut pe drum şi, în plus, zborul de la Reykjavik în Groenlanda a fost amânat cu o zi, tot din cauza haosului generat de vulcanul islandez. Pe 26 aprilie, la 8 zile de la plecarea de acasă, cei doi au reuşit să pună piciorul în Kusulak, pe marea insulă. Aici, nici urmă de bagaje! Românii au mai aşteptat două zile echipamentul, timp în care au mers cu elicopterul la Tasiilaq, o insuliţă îngheţată locuită de 1.900 de eschimoşi.

“În sfârşit, în Groenlanda! Suntem la Tasiilaq. Nici urmă de cargo. Poate miercuri… Am amânat elicopterul către Isortoq pentru joi. Până atunci ne aclimatizăm aici, mai luăm ceva provizii, facem fotografii. Locuitorii de aici sunt terorizaţi de doi urşi polari. Am luat 4 sănii”, relata prin sms Ticu Lăcătuşu în ziua de 26 aprilie. Pe 28, lucrurile au început să intre pe făgaşul normal, astfel că zborul cu elicopterul până la Isortoq, un sătuc uitat de lume, în care trăiesc 100 de locuitori, a putut fi stabilit pentru ziua următoare.

Are de mers 550 de kilometri

Pe 29 aprilie a început adevărata provocare: traversarea propriu-zisă a Grţnlandei. Pe 1 şi 2 mai, românii uitaseră deja aventurile cu vulcani şi cu zboruri amânate pentru a da piept cu ninsoarea, ceaţa şi frigul. Aveau de parcurs, în 30 de zile, un traseu ostil de 550 km de gheaţă. În primele 6 zile ale expediţiei, cei doi străbătuseră aproape 80 de kilometri din traseu.

Jurnal de călătorie: «Ninge mereu, e ceaţă, nu se vede la 20 de metri»

Ticu Lăcătuşu îşi ţine la curent fanii cu aventura sa prin sms-uri transmise pe site-ul său personal, www.lacatusu.ro.

29 aprilie: “Am ajuns cu heli la Isortoq. Avem o puşcă americană, cea mai ieftină, care are cartuşe pentru animale mici: iepuri, vulpi; bune şi alea. De aici, azi, la 17.00, ora României, începem traversarea”.

30 aprilie: “După prima noapte petrecută pe gheaţă, am luat şi primul breakfast «la cort». GPS-ul arată încă 550 km în linie dreaptă până pe coasta de vest, însă noi vom merge pe traseul dictat de condiţiile de pe gheţar. Am mers 21 de km, între orele 12.30 şi 16.30, printre fiorduri şi câmpuri de zăpadă”.

1 mai: “A nins toată noaptea. Dimineaţa, cortul şi săniile erau sub zăpadă groasă. A fost prima zi pe schiuri şi am reuşit să înaintăm 11 km. Traseul a fost greu, în continuă ascensiune, prin zăpada dificilă şi frânaţi de greutatea săniilor. Fiecare cară cam 90 kg. Ziua sunt -5 până la 0 grade Celsius, noaptea temperatura coboară până la -15 grade C. Mai avem de urcat încă 250 km până la acoperişul calotei”.

2 mai: “Ceaţă deasă, atmosferă lăptoasă, cu o vizibilitate mai mică de 30 metri. Am mers până la 18.30, dar, din cauza ninsorii, am făcut doar 7 km. Munţii de pe coasta de est au rămas în spate, dar suprafaţa e încă rugoasă: se urcă şi se coboară printre fiorduri. Temperatura a crescut spre 0 grade şi am reuşit să dormim puţin”.

3 mai: “A nins neîncetat, toată ziua a fost ceaţă – mai departe de 20 de metri nu se vede nimic şi să ocoleşti crevasele şi seracurile (n.r. – turnuri) din gheaţă rămâne extrem de dificil. Am făcut 11 km şi jumătate”.

4 mai: “Munţii au rămas din ce în ce mai în spate. Zăpada greoaie şi terenul accidentat sunt greu de călcat cu schiurile, dar trebuie să înaintăm în orice condiţii. Am mers de la 13.00 la 18.00 şi am reuşit să facem 13 km şi jumătate”.

5 mai: “Nu se vede mai departe de 3 metri. A nins mărunt şi ceaţa ne-a blocat orice şansă de orientare. Am reuşit să mergem 15 km folosind mai mult busola decât GPS-ul, care se descarcă mereu… Ne e imposibil să folosim panourile solare ca să îl încărcăm”.

N-a mai dat nici un semn de patru zile!

De patru zile, cei doi români, Constantin Lăcătuşu şi Cornel Coman, nu au mai comunicat cu nimeni. În ultimul mesaj dat prin sms, Ticu spunea că nu îşi poate încărca bateriile mijloacelor de comunicare, din cauza vremii nefavorabile.

Îşi trag singuri săniile de 90 de kilograme

Expediţia face parte din proiectul Eco-Greenland şi a fost programată să se desfăşoare în două etape. Ticu Lăcătuşu a reuşit anul trecut să urce pe Gunnsbjornsfeld (3.700 m), cel mai înalt vârf din Groenlanda, dar şi pe munţi mai mici, dar la fel de periculoşi, de pe insula nordică: Peak Capuccino (3.256 m), Cone Peak (3.669 m), Dome Peak (3.682 m).

În plus, tot în Groenlanda, românul a reuşit, pe 7 iunie anul trecut, o ascensiune în premieră absolută în lume, urcând pe Petra Peak (3.300 m). Pentru anul acesta, Eco-Greenland presupune traversarea Groenlandei, pe linia Cercului Polar de Nord. Lăcătuşu şi partenerul său, Cornel Coman, nu beneficiază de sprijin exterior, îşi cară singuri săniile cu provizii (90 kg fiecare), se orientează prin GPS şi ţin legătura cu cei de acasă prin satelit.

Pe urmele lui Nansen

Primul om care a traversat calota glaciară a Groenlandei a fost Fridtjof Nansen (1861 – 1930). În 1888, după eforturi supraomeneşti, la temperaturi de minus 50 de grade, prin locuri prin care nu mai călcase picior de om, norvegianul şi cinci oameni din echipa sa au atins coasta de vest.

Din septembrie, când au reuşit să-şi încheie cu succes aventura, până în primăvara anului 1889, cei şase au fost nevoiţi să stea într-un sat de eschimoşi, pentru că nici o barcă nu a plecat spre continent. La întoarcere, exploratorii au fost primiţi ca nişte eroi în Norvegia.

A atins cele mai înalte şapte vârfuri din lume

Lăcătuşu e singurul român care a escaladat cel mai înalt vârf de pe fiecare din cele 7 continente. În termenii alpiniştilor, această performanţă poartă denumirea de “Top 7 – The 7 Summits” şi a fost realizată până acum de doar 275 de persoane din întreaga lume. Mai jos aveţi ordinea vârfurilor cucerite de nemţean, înălţimea acestora, continentul pe care se află şi anul în care au fost atinse de alpinistul român:

1. Elbrus (5.642 m) – Europa, cucerit în 1993;

2. Kilimanjaro (6.895 m) – Africa, cucerit în 1995;

3. Everest (8.848 m) – Asia, cucerit în 1995;

4. Aconcagua (6.960 m) – America de Sud, cucerit în 1996;

5. McKinley (6.194 m) – America de Nord, cucerit în 1997;

6. Carstensz (4.884 m) – Australia şi Oceania, cucerit în 2000;

7. Vinson (4.8897 m) – Antarctica, cucerit în 2001.

Foto: lacatusu.ro

 
 

Urmărește-ne pe Google News