Da, m-am săturat de voi, politicieni! Sunt sătul de gargara voastră, de ipocrita grijă faţă de noi, cei mulţi. Mi-e scârbă de sfaturile voastre puturoase, de îndemnuri la democraţie. De poveţele unor ghiftuiţi cărora li se rup baierele burţilor, care râgâie elegant la auzul termenului de electo- rat. Ce mă interesează pe mine de cearta voastră pe ciolan? De “uni-cameral” sau “bi-cameral”, de o aşa-zisă reformă, când de fapt e vorba de un ieftin şiretlic? Ca şi cum ai reuşi să faci dintr-un bordel, mânăstire sau dintr-o puşcărie – Crucea Roşie!
Suntem oi duse la tăiere, nu behăim de sute de ani, suntem ju- puiţi de politicieni. Victime sigure, sacrificaţi spre bucuria noastră tălâmbă. Trăim în ţara în care nimeni nu se mai revoltă. România a ajuns un abator de suflete, jertfe aduse pe altarul unor ploşniţe care se declară “aleşi ai poporului”.
Evident, voi fi întrebat care este soluţia. Sincer, nu ştiu! Dar în politicieni nu am încredere. Ţara asta, România, se autoguvernează de sute de ani. Oamenii ştiu ce au de făcut. Viaţa merge înainte şi fără această clică de borfaşi, botezată ofi- cial drept “politicieni”. Gangsteri ai suferinţei noastre, nevolnici hră- niţi din polenul unei Românii care refuză să mai înflorească.