Am trăit cu 2.000 de euro pe lună timp de zece ani, spune Daniel Dines, 49 de ani, care are o avere estimată la 6,9 miliarde de dolari de publicația americană Forbes.
Dines spune că „cel mai stupid lucru în lume” este să te chinui să faci bani ca să mergi într-o vacanță frumoasă, iar cele mai bune lucruri pe care oamenii le pot cumpăra nu sunt, de fapt, lucruri.
„Am trăit foarte sărac atunci când eram la 20 de ani, apoi la Microsoft am trăit ca un american din clasa mijlocie, după ce m-am întors în România am trăit cu 2.000 de euro pe lună următorii zece ani. Nu merită să te chinui toată viața pentru a avea bani, dacă vrei o vacanță mai frumoasă, acesta este cel mai stupid lucru din lume”, spune Dines.
În ciuda averii sale, Dines nu cheltuie exagerat pe obiecte.
Am descoperit că cel mai bun lucru pe care banii îl pot cumpăra în această lume și nu sunt obiecte. Îmi plac hainele ieftine sport. Cele mai bune lucruri sunt mentoratul și sfaturile din partea unor oameni grozavi.
Daniel Dines:
La fel, să ai acces la cei mai buni chirurgi, avocați, antrenori de tenis, mai spune el.
Dines povestește că a avut privilegiul de a juca tenis cu Victor Hănescu, care a fost numărul 26 mondial, însă spune că și la 82 de ani Ion Țiriac tot l-ar învinge la tenis.
Vrea să își doneze cea mai mare parte a averii
Dines susține că vrea să doneze cea mai mare parte a averii sale. În urmă cu doi ani, UiPath a înființat o fundație pentru a ajuta copiii săraci din România.
„Este ca și cum ai plăti o taxă”, spune Dines.
Acesta a devenit cel mai bogat român după ce, în luna aprilie, compania UiPath s-a listat pe bursa din New York la o evaluare de 36 de miliarde de dolari.
Are bucătar personal
Publicația scrie că Dines are un bucătar personal grec. „Îmi place mâncarea bună, îmi place vinul bun sau whisky-ul”, spune antreprenorul, printre îmbucături.
Mâncarea sa favorită este friptura de vită Kobe (care costă câteva sute de lei kg – n.r.) sau sushi cu whisky Macallan (al cărui preț pornește de la circa 300 de lei și poate ajunge și la câteva mii, n.r.).
Pandemia l-a prins în New York
Cea mai frumoasă parte a muncii sale e că trebuie să călătorească mult, spune Dines.
Înainte de pandemie, nu stătea mai mult de două săptămâni în același loc.
În fapt, era la New York când pandemia a început și s-a întors în Europa abia în luna iulie a anului trecut. De atunci, nu a mai plecat.
„Am stopat regimul de călătorie deoarece îmi afecta corpul. Aveam cu zece kilograme în plus. Am început să fac mai mult sport”, se confesează el.
„Oamenii își fac programul după programul meu”
Acum joacă tenis în majoritatea zilelor și are un echilibru mai bun între viață și muncă.
Am posibilitatea să mă deconectez. Dacă mă simt obosit, mă odihnesc. Pot să îmi fac singur programul, oamenii își fac programele lor după programul meu.
Daniel Dines:
La începutul pandemiei a fost greu pentru UiPath, spune Dines, din cauza faptului că angajații nu erau față în față.
„Investitorii noștri ne-au spus că ratarea cu 30% a țintelor este noua normă, iar 50% va fi media. Eu am spus: «Dacă ratăm cu 50% suntem practic morți și trebuie să concediem jumătate de companie pentru a supraviețui».”
Crescut în comunism, a vrut să scrie un roman la 17 ani
Dines a crescut într-un sat mic din România comunistă. „A fost cea mai fericită perioadă din viața mea”, spune el despre copilărie, când juca fotbal și tenis și înota.
Pe măsură ce a crescut a devenit un cititor avid, chiar încercând să scrie un roman în stilul lui Kafka la 17 ani.
În 1990, Dines s-a mutat la București, la câteva luni după Revoluție, pentru a studia matematica și IT-ul, la universitate.
Spune că a fost la câteva cursuri, dar era groaznic, căci profesorii comuniști doar scriau formule pe tablă, iar atmosfera era plictisitoare.
După câteva săptămâni nu a mai mers la cursuri. Și-a luat diploma, dar mergea doar la examene.
A învățat engleza din jocul de bridge
În același timp a început să joace bridge și făcea bani mergând la turnee.
Dines s-a întors ulterior la facultate ca să studieze pentru a deveni „programator teoretic”. În 2000 s-a mutat la Seattle pentru a lucra la Microsoft.
Însă în loc să urmeze „visul american”, a avut probleme de adaptare. Avea 29 de ani și a învățat engleza în principal citind cărți despre bridge.
În timp ce mulți est-europeni încercau să emigreze pentru o viață mai bună, Dines spune că venise în America dintr-un loc unde avea salariu bun. „Nu am plecat în SUA cu ideea de a sta pentru totdeauna”, spune el.
După doar trei ani s-a întors în România.
DeskOver, prima încarnare a UiPath
Îngrijorat că nu existau alte companii pentru care să vrea să lucreze, a venit, după alți doi ani, cu o idee: să își facă propria firmă.
Ideea inițială pentru DeskOver – cum se numea inițial UiPath – îi venise în SUA. Compania a fost cofondată cu Marius Tîrcă, acum director financiar al UiPath. Firma avea contracte din SUA pentru outsourcing software, iar acest lucru a ținut compania pe linia de plutire la început.
Un deceniu de chin
„A fost un stagiu teribil. Nu am fost construit pentru acest tip de chin și greutăți. A fost un proces lung, câteodată dureros. Foarte periculos”, spune Dines în interviu.
Antreprenorul spune că se simțea răspunzător pentru angajați.
Aproape un deceniu a durat acest proces. În 2016 numele companiei a fost schimbat în UiPath și tot atunci a primit o finanțare de 1,6 milioane de dolari.
„Întotdeauna am știut că avem o tehnologie bună, știam asta. După zece ani lipsiți de șansă, am avut tot norocul din lume. Ca zborul pe spatele unui unicorn”, a punctat acesta.
Compania produce „roboți software” care automatizează sarcini simple, precum completarea de formulare. Aceasta a beneficiat de pe urma pandemiei, deoarece multe companii din lume au început să se digitalizeze.
În retrospectivă, Dines se uită înapoi și zâmbește.
În 2015, managerul unei companii de investiții din Londra i-a spus că o mână de români nu pot ține pasul cu companii britanice sau americane. Dines păstrează și acum e-mailul respectiv.
„Daniel, ia un miliard de la mine”
Ulterior, UiPath și-a permis chiar să refuze bani.
Este cazul unei investiții gigantice propuse de Masayoshi Son, fondatorul și directorul gigantului japonez de tehnologie SoftBank.
Acesta i-a spus: „Daniel, ia un miliard (de dolari – n.r.) de la mine și după ce îl cheltui, îți mai dau un miliard”.
Dar Son voia o cotă prea mare din acțiunile companiei, așa că Dines a refuzat, deoarece nu voia ca un investitor să aibă o cotă disporporționat de mare.
Ulterior, SoftBank a investit 300 de milioane de dolari în rivala Automation Anywhere.
SoftBank este unul dintre cei mai mari investitori în startup-uri din lume, între companiile la care are acțiuni fiind Alibaba, Uber, TikTok, Coupang, Revolut, DoorDash, Slack, Grab, ARM etc.
Rădăcini românești
În ciuda faptului că UiPath are acum birouri în 40 de țări și sediul principal la New York, compania menține legături ferme cu România, scrie publicația britanică.
Un sfert dintre angajați sunt români, iar Dines se gândește să facă din București un centru pentru talentele din Europa.
Acesta este un contrast cu România de acum 30 de ani, când majoritatea talentelor părăseau țara.
Cel puțin jumătate dintre oamenii cu care am crescut au părăsit România.
Daniel Dines:
Dines susține că UiPath are un mic avantaj asupra companiilor americane prezente în Europa, deoarece acestea nu fac „cele mai cool proiecte ale lor” pe Bătrânul Continent.
Despre titlul de cel mai bogat român, Dines spune că i-a adus numai deservicii: „Este lucrul pe care presa românească s-a concentrat. Nu au realizat cât de mare era UiPath. Nu au înțeles că este cea mai mare companie din România”.