Opt elevi de-a VI-a compun o serenadă de culori într-un atelier de arte plastice al Colegiului Carmen Sylva, din Ploiești, iar doi li se alătură online. Rita Bădulescu, profesoară de pictură și grafică, se plimbă cu mâinile la spate pe lângă mesele lor de lucru. E prima săptămână din iunie, mai e puțin până la vacanță.
Acest liceu de arte, în fața căruia mulți părinți își lasă copiii cu mașina dimineața, e de obicei în topul colegiilor din Prahova ca promovabilitate la bacalaureat. În 2019, de pildă, a ocupat locul zece din peste 40, cu 96% dintre elevi promovați, într-un județ care, în general, se clasează în prima treime la nivel național.
Alte licee din țară cu același profil, în jur de 40, ajung în mare parte pe locurile din mijloc în județele lor și au promovabilitatea mai scăzută.
În acest an școlar, 812 elevi au învățat aici arte plastice, arhitectură și muzică, în clase de câte 25-30.
Școala 9 a mers în atelierul de pictură al liceului, unde ai putea crede că acești copii lucrează rupți de realitatea de pe piața muncii. Dar nu este așa.
Artiștii, precum atleții de performanță
„Fetița asta nu știu unde să o așez”, îi spune profesoarei o elevă cu hanorac bleu. Cam toți îi pun întrebări sau își exprimă îndoielile, inclusiv cei care încă învață acasă. Profesoara anunță un elev din online că unii dintre ei își vor reface lucrarea despre vacanță.
Copiii participă la diverse proiecte, printre care concursul „Vreau să fiu ilustrator la Humanitas Junior!” și Diagnostik, o expoziție online unde trimit lucrări despre trăirile lor în pandemie elevi de la zeci de școli din toată lumea.
„Nu mă convinge lucrarea ta, dacă nu transmite emoții”, îi explică profesoara unui elev aflat acasă despre planșa legată de pandemie. Se aștepta să ilustreze angoasa adusă de COVID sau, în orice caz, să arate cum s-a simțit el în ultimul an.
Rita Bădulescu a început să predea educație plastică după Revoluție.
Profesoara, fostă elevă a liceului în comunism, își amintește că ea și colegii munceau mai mult decât elevii de azi și pentru că atunci se intra mai greu la facultate. „Noi plecam prin piață, prin gară, să facem crochiuri (n.r. – desene rapide), ne duceam la peisaj singuri. Eram conștienți că, dacă nu muncim foarte mult, nu avem nicio șansă”, povestește profesoara.
„Acum ne rugăm de ei să-și facă portofolii”. În unii ani erau și 50 de candidați pe loc, mai spune aceasta. Ea a picat de două ori admiterea într-o perioadă în care erau doar șase locuri la pictură la Universitatea de Arte din București. A treia oară chiar a fost cu noroc. Acum sunt cam trei candidați pe loc la buget. „Elevii mei au intrat toți la facultate, problema e că mai intră la taxă”, precizează profesoara.
Anul acesta, 21.500 de elevi au fost incluși în școlile de artă la: muzică, plastică și coregrafie. Ministerul Educației îi grupează pe studenții la arte cu cei de la științe umaniste și în total sunt vreo 35.000. Un studiu american arată că dintre absolvenții de arte, doar 10% își câștigă primii bani de pe urma artei pe care o produc. Cu aceste perspective pleacă la drum în general acești tineri, numiți adesea peiorativ „artiști”.
Rita Bădulescu spune că elevii liceului sunt muncitori, învață și pentru materiile clasice la care dau bacalaureatul, ca să intre la o facultate, în special de arte, însă îi compară cu generațiile dinaintea Revoluției și de asta cere mai mult de la ei. Munca și perseverența sunt cheia succesului în acest liceu, mai crede profesoara. „Fiind liceu vocațional, le aducem aminte tot timpul de activitatea unui sportiv – dimineața face antrenament, apoi urmează școala și seara, din nou antrenamentul”.
„Efortul meu e de a-i convinge să muncească și să-și facă portofolii bune ca să prindă loc la buget”, adaugă aceasta.
Articolul integral, pe Școala 9.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro