Mereu cu zâmbetul
pe buze, așa cum am cunoscut-o și în urmă cu an, Delia continuă să meargă
zilnic la școală. Pe 9 septembrie a început clasa întâi. Primul an, cel
pregătitor, a fost dificil pentru fetița care, abandonată în maternitate din
cauza handicapului sever cu care s-a născut, a crescut într-un centru de
plasament.
“Primul an a fost
mai greu, dar s-a adaptat”
“A fost destul de dificil în clasa pregătitoare până s-a obișnuit cu școala, cu colegii, cu programul, cu mediul de aici. Ușor, ușor, s-a adaptat. De multe ori dă dovadă de mai multă atenție decât alți copii din clasă, dă răspunsuri care ne surprind”, ne-a spus Georgiana Mihalache, instructorul de educație al Deliei.
”Cel mai mult îmi place să scriu”
Am întrebat-o pe Delia ce-i place la școală.
Cel mai mult îmi place să scriu. Astăzi am făcut punctul, liniuța verticală și oblică și semnul mai mare și mai mic”, ne-a spus fetița care, după un an de școală, reușește să țină pixul singură, ajutându-se de obraz și umăr.
“Are,
într-adevăr, o dorință foarte mare de a scrie, în ciuda faptului că nu prea
poate, dar se străduiește. Și îi place foarte mult la școală. E un munte de
curaj și ambiție. De câte ori intru la ea în cameră mă întreabă: “Mergem la
școală?”. S-a atașat mult și de colegi, o iubește pe doamna învățătoare. Sperăm
să fie din ce în ce mai bine. Noi facem tot ce putem, ne străduim. Eu sunt
permanent lângă ea, în timpul orelor stau cu ea, acasă facem lecțiile împreună.
Sper din tot sufletul să fie din ce în ce mai bine”, mai spune Georgiana
Mihalache.
“Ceilalți copii o ajută”
Ambiția copilei a fost remarcată și de învățătoarea Gabriela Corbeanu.
“Primul an a fost unul surprinzător de bun pentru Delia. A învățat câteva litere și, în special, pe cele mari de tipar le recunoaște foarte bine. Se străduiește foarte mult să scrie, să deseneze, să numere.
La matematică, numără, socotește cu suport, adică folosind numărătoare, creioane, bețișoare și ne străduim să parcurgem programa propriu-zisă. Colegii au acceptat-o foarte bine și au grijă de ea.
Când are nevoie de apă, de un biscuite, de o carte, o ajută. În pauză se joacă împreună, colorează, râd, povestesc, cântă, programul lor fiind unul normal”, spune dascălul.
“Îmi doresc să o învăț pe Delia să citească. Să-și poată petrece timpul citind povești. Îmi doresc, de asemenea, să știe să socotească și să-și facă un calcul al bănuților pe care pe viitor bănuiesc că o să trebuiască să-i gestioneze. Să aibă un comportament frumos, corect, civilizat, cu persoanele din jurul ei care o ajută în permanență. Și, nu în ultimul rând, să se integreze și să poată să se descurce singură”.