26 comentarii- România este pe primul loc în Europa la numărul de tineri între 15 și 29 de ani care nu muncesc și nu sunt nici cuprinși într-o formă de învățământ, potrivit Eurostat, cu un procent de aproape 20%. În Finlanda, acest procent este la jumătate. Nici tinerii cu studii superioare nu sunt într-o situație mai bună: țara noastră este pe ultimele locuri în Europa în ceea ce privește rata de angajare a absolvenților ieșiți de pe băncile facultăților, scrie publicația Panorama.
Ari Pokka, unul dintre speakerii conferinței de HR „Share, Care, Dare” care a avut loc la București, pe 26 octombrie, se prezintă publicului ca „tatăl a trei copii, soția mea a fost directoarea unei școli primare timp de 30 de ani, fost director de liceu pentru 25 de ani, iar cele două fete ale mele sunt profesoare”. „Este un lucru obișnuit în Finlanda ca acest job să se perpetueze în familie. Fiul meu e inginer, oaia neagră a familiei”, glumește.
Într-un interviu acordat publicației Școala 9 acum trei ani, expertul spunea despre sistemul românesc că „este mai focusat pe obiectivul ca elevii să ia note mari, în loc să ajungă buni cetățeni. Dar, din nou, asta nu este o problemă pe care o are doar România”.
Expertul în educație a povestit publicului format din reprezentanți de companii cum și-a organizat țara sa sistemul educațional astfel încât să-i pregătească cu adevărat pe tineri pentru piața muncii.
este locul pe care îl ocupă Finlanda în topul mondial, după ultimele testări internaționale PISA. România este pe locul 46.
„Cred că în România, cele mai multe lucruri care se implementează în școli sunt puse în legislație. În Finlanda, legislația este doar o schemă destul de largă. Legislația dă doar niște idei despre cum școlile pot implementa într-un mod autonom lucrurile pe care și le doresc, așa că ele au multă putere și libertate”, a explicat Ari Pokka.
Potrivit acestuia, în Finlanda, fiecare elev își proiectează singur un traseu unic de la liceu până la universitate și spre un loc de muncă, iar școala îi oferă un cadru potrivit ca să aleagă în funcție de ce-l pasionează.
Elevii sunt recrutați de firme pentru practică
În gimnaziul finlandez, care începe de la clasa a VII-a până la a IX-a, elevii au mai multe programe care să le dea o idee despre ce înseamnă să fii angajat. „Fac practică de la 13 ani, o zi în primul an de gimnaziu, dar din anul al doilea și al treilea, mai mult”, explică Pokka.
Această activitate e cuprinsă în curriculumul național și firmele și instituțiile de stat sunt deschise să-i primească.
„Ce e important este că se organizează singuri pentru job, își fac singuri CV-ul și apoi merg în companiile locale singuri și se prezintă la programul de recrutare. Nu îi acceptă imediat cineva și merg acolo să facă curat în birouri o săptămână și gata, doar să bifeze o activitate, ci au multe etape practice prin care trebuie să treacă”, a spus specialistul în educație.
Pentru elevii între 14 și 19 ani există un program național numit „First job” („Primul loc de muncă”) care cuprinde două săptămâni de lucru în timpul vacanței de vară, pentru care sunt și plătiți, standard, cu câte 395 de euro.
De la clasa a VI-a și până la a IX-a, pot merge și la activitățile din „Entrepreneurship village” („satul de antreprenoriat”), entități de învățare care replică mediul normal de lucru din companii sau instituții și le dezvoltă abilitățile de antreprenoriat.
Abilitățile antreprenoriale sunt abilități de viață
„Eram director încă atunci când guvernul ne-a spus că trebuie să le dezvoltăm elevilor abilități antreprenoriale, ne-am zis că trebuie să-i învățăm să fie antreprenori și a părut ceva dificil. Apoi am înțeles că e o chestiune de atitudine, nu că toți trebuie să-și înființeze o afacere. Pur și simplu e vorba de o abilitate de viață”, a explicat Ari Pokka.
De la liceu, adică din clasa a IX-a, elevii finlandezi au deja și mai multe oportunități pentru a se obișnui cu piața muncii. Au ca materie opțională „Working life period” pentru 7-8 săptămâni. Apoi liceele acceptă ca parte din orarul elevilor activități diverse din categoria „joburi de vară și hobbyuri”. În plus sunt tot felul de seminarii, mic-dejun cu un antreprenor și diverse vizite la fabrici și instituții.
„Rolul părinților este foarte important. Mereu le spun directorilor să-i întrebe pe părinți care sunt dispuși să vorbească în școli despre profesia lor, să se întâlnească cu elevii și să le povestească viețile lor, cum au ajuns doctori, ingineri, ofițeri de armată. Sunt o resursă importantă”, este sfatul finlandezului pentru directorii români.
Sfat pentru directorii de școli: asociați-vă
Dacă ar fi să le dea un sfat directorilor de școală români, acesta ar fi să se asocieze: „Le-am spus mereu colegilor mei directori din România de ce nu înființează o asociație a directorilor, nu un sindicat, o organizație de politici educaționale. Noi când am înființat o astfel de organizație, am constatat că este cea mai puternică armă în ceea ce privește colaborarea”.
Specialistul a ținut să menționeze și că școlile finlandeze nu acceptă sponsorizări din partea nimănui. Sunt finanțate doar de guvern, care alocă banii primăriilor care apoi le dau școlilor.