Lecția pentru români a unui basarabean care s-a mutat la Iași: „Ar trebui să preluați cheful nostru de muncă și să vă respectați mai mult părinții”

Enrichi Finica s-a născut la Chișinău, în urmă cu 20 de ani. Dar de 7 ani a sosit în România, a locuit la cămin, a făcut fotbal în țara noastră, la ACS Juniorul, și a fost transferat chiar la Torino, club de tradiție al Italiei, evoluând pentru echipa U17 a piemontezilor.

Între timp, a căpătat și pașaport românesc, de aceea reprezintă selecționata U20 a tricolorilor, după ce la echipele precedente de juniori a jucat pentru țara de origine.

Tânărul fotbalist și-a păstrat accentul moldovenesc, dar l-a combinat cu româna vorbită în Capitală, chiar dacă vorbește așezat, fluent, pe un ton calm. Apreciază ceea ce a găsit în țara de adopție, însă este de părere că și noi mai avem multe de învățat de la frații de peste Prut.

Recomandări

Pacienții unui spital din Prahova, pe cale să fie externați forțat: „96% sunt imobilizați, mulți dintre ei nu au casă sau familie”

Libertatea:- Enrichi, când ai sosit în România și de ce?
Enrichi Finica:- Aveam 13 ani și jumătate. Cum aș putea uita începuturile?! Am stat singur la cămin, la București. Adică fără familie, că eram cu băieții. (râde) Ne certam cine să bage primul la spălat. Dar a fost un moment foarte, foarte frumos al vieții mele. Mi-a plăcut mult și m-a ajutat enorm pentru tot ceea ce urmează în viață. Și m-am ales cu prieteni, zic eu, pe viață.

– Cum a fost să crești singur, totuși, într-o țară străină?
– Nu a fost cel mai dulce mod de a crește. Dar aceste sacrificii se vor întoarce… Și va fi bine. Am făcut tot felul de activități cu ceilalți copii, de vârsta mea, practic, ne-am sprijinit unul pe celălalt să creștem, să ne dezvoltăm în viață.

„Accentul moldovenesc era un deliciu la școala din București”

– Ai întâmpinat greutăți crescând în România?
– (râde) Doar accentul moldovenesc era un deliciu la școală. M-am adaptat repede, sunt o persoană sociabilă. România nu este chiar atât de diferită de Moldova. Școala am făcut-o în București, acum fac Facultatea de Sport. Pot spune că apreciez Bucureștiul la fel de mult precum Chișinăul natal.

– Suna atât de diferit cum vorbeai tu româna?
– Având în vedere de unde am venit, suna foarte diferit. Bine, eu eram cu totul altul decât ceilalți copii români. Erau diferențe de limbaj, de accent, de comportament. Dar m-am adaptat. Ce puteam face altceva?! Oricum, vreau să fie clar, a fost cea mai bună alegere, să vin din Republica Moldova în România. Am căpătat o mentalitate nouă.

Recomandări

Cum poate România să devină interesantă strategic și financiar pentru Japonia

– Cât ești moldovean acum, cât ești român?
– Unele chestii mi le-am modificat, s-au schimbat în noua societate în care am trăit, pe altele le-am păstrat. Acum, sunt 70 la sută moldovean, 30 la sută român. Mă refer la cum vorbesc, cum gândesc, cum mi se derulează viața.

„Am învățat să fiu îndrăzneț”

– Ce ai păstrat neatins de acasă, din Moldova?
– Respectul pentru părinți, alte detalii din viața de zi cu zi. Să nu se înțeleagă greșit, nu cred că românii sunt lipsiți de respect față de părinții lor, față de cei mai în vârstă. Dar noi, moldovenii, avem un respect accentuat față de casa părintească, de cei ce ne-au dat viață, suntem mai legați  de cei care ne-au adus pe lume.

– Ce ai preluat din modul de a fi al românilor?
– Simt că am luat din personalitatea îndrăzneață. (râde) Eram prea timid. Iar acest lucru te ajută în viață.

– Este greu printre străini?
– Ușor nu este, nu are cum să fie ușor. Nu comunici, nu gândești ca ei, ești un străin, totuși. Mai ales la o vârstă fragedă, de 16-17 ani, când acumulezi tot felul de informații. Dar trebuie să-ți păstrezi capul pe umeri.

„Moldovenii ar trebui să preia tupeul de la români”

– Ce-ți place la români?
– Personalitatea. Oamenii sunt pozitivi, în general, puși pe glume. Trec mai ușor peste dificultăți.

Recomandări

S-a încheiat procesul criminalilor omului de afaceri Adrian Kreiner. Procurorul n-a cerut închisoare pe viață, iar suspecții vor achitare pentru omor calificat

– Ce ar trebui să preia românii de la moldoveni?
– Cheful de muncă.

– Și moldovenii de la români?
– Tupeul și personalitatea.

Moldovenii fac mâncarea mai bună

– Ce nu-ți place la români?
– Nu că nu-mi place… Dar am observat o lipsă de respect pentru cei mai mari și în vârstă.

– Cine face mâncarea mai bună?
– Moldovenii fac o mâncare bună. Oricum, avem multe în comun. Ceea ce-mi place mult în România, specific tradițional, sunt faimoasele sarmale. În România sunt mai gustoase.

– Care este cel mai frumos cuvânt în limba română?
– Mulțumesc. Sună bine, armonios, aduce zâmbete și arată și respect.

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro