Cea mai apropiată așezare omenească ceva mai numeroasă e la vreo 20 de kilometri prin serpentine de Gărâna. E un drum greu care-l poartă pe călător pe culmile Semenicului, acolo unde nu a reușit să ajungă nici măcar pandemia de COVID-19.
În cele 20 de luni care au trecut de la începutul pandemiei, nu s-a raportat nici măcar un caz printre cei 100 de locuitori permanenți din Brebu Nou și nici printre cei 300-400 care stau periodic în casele pemilor, cum se numesc locuitorii de aici, vorbitorii de germană veniți în urmă cu două veacuri din Boemia. Așa că, cele două sate din inima munților Banatului rămân și astăzi, în cea mai neagră săptămână a pandemiei, o oază neatinsă de virus.
Ca evenimente, comuna nu-i deloc una ruptă de lume. Ba, în ultimii ani a înregistrat un boom turistic fără seamăn, accentuat de la începutul pandemiei. Deja cunoscutul festival de jazz de la Gărâna și un festival nou, de rock, au strâns mii de oameni astă-vară la Brebu Nou.
Din mixul de apropiere și distanțare, comuna a ieșit fericit. E singura care nu apare în raportări, în grafice de incidență ori de infectare, în schimbări de scenariu ori, mai rău, în decizii de carantinare. E singurul loc care a primit oaspeți, dar nu și virusul SARS-CoV-2.
Singura comună neinfectată din cele 3.282 de localități ale României
Libertatea a consultat, pe de-o parte, graficele de incidență de pe site-ul graphs.ro, care combină informații de pe 6 site-uri oficiale. Aici, doar patru localități apăreau cu incidență zero: Brebu Nou (Caraș-Severin), Valea Teilor și Pardina (Tulcea) și Poienile Izei (Maramureș).
Doar că la Poienile Izei a fost carantină zonală pe 9 februarie. Iar în cele două localități din Tulcea au fost probleme anul trecut. Pardina a intrat în scenariul galben în septembrie, conform Focus Press, în timp ce Valea Teilor a depășit incidența de 1,5 la mie pe 24 noiembrie, când s-au introdus restricții, așa cum scrie publicația Zig Zag Media.
Astfel, din cele 3.282 de localități care raportează incidențele de infectare (103 municipii, 320 de orașe și 2.859 de comune), Brebu Nou a rămas de la debutul pandemiei singura zonă fără COVID.
Oaza foștilor pemi din Boemia
„Ne-am luat mereu măsuri de siguranță, iar la noi distanțarea e naturală”, explică viceprimarul localității, Zlatomir Maletici. Nici el nu e băștinaș, vine dintr-o familie de sârbi din județul Timiș, însă s-a luat cu o pemoaică și s-a stabilit aici din anii ‘90.
Perioada în care a ajuns el la munte a coincis cu depopularea satului. Urmașii pemilor ajunși în zonă în prima parte a secolului al XIX-lea, populație vorbitoare de limbă germană, au început să plece în Germania dinainte de Revoluție. Cei rămași au făcut același lucru după căderea lui Ceaușescu. Așa că locuințele ridicate de pemi au rămas în administrarea statului, care le-a cedat, în timp, către oameni din Timișoara, Reșița și nu numai.
De unde pemi? Cel mai probabil, de la numele zonei de origine, Boemia. „Celor de aici le era greu să zică Boemia. Îi ziceau Pemia. Și au rămas pemi”, adaugă Maletici.
El spune că-n sat sunt în jur de 100 de locuitori permanenți, unii dintre ei pemi. În rest, funcționează ca sat de vacanță pentru cei 300-400 de oameni care vin ocazional aici. „Încă din timpul stării de urgență, lumea a încercat să scape de restricțiile de la oraș și s-a retras aici. Majoritatea lucrau online. Am avut și din București”, povestește vicele.
Singurul suspect pe la noi a fost primarul, anul trecut. Știți cum e, primarul trebuie să fie capul. A stat două săptămâni în izolare și toate cele. Din fericire, a ieșit negativ.
Zlatomir Maletici:
Boom imobiliar
Liniștea și zona ferită au făcut prețurile s-o ia, specific locului, la deal. S-a ajuns ca o casă să se dea de la 50.000 euro la 200.000 euro, spune Maletici. „Acum, să vă dau un exemplu, la 70.000 de euro se vinde ceva mic, cu o cămăruță și o bucătărie, ceva mic”.
Mititică e și primăria, mutată din Brebu Nou în Gărâna când centrul de greutate s-a transferat în ultimul sat. Vizavi de ea stă parcată o mașină de pompieri adusă din Germania, una din cele două de care dispune brigada de voluntari din munți.
Devenit centru cultural în Munții Semenicului. An de an, aici se ține deja cunoscutul festival de jazz de la Gărâna. Anul ăsta s-au dublat numărul festivalurilor. A avut loc și unul de rock. Există și ceremonii la sărbători, două dintre ele anulate acum, în octombrie.
Tocmai pentru ca incidența să rămână în comuna cărășeană pe zero.
„Există și oameni vaccinați. Nu știm exact numărul, dar la primărie majoritatea sunt vaccinați. Eu am o problemă medicală și am rămas ultimul, dar mă voi vaccina dacă îmi dă voie medicul”, spune Zlatomir Maletici.
Unii pemi se întorc din Germania pentru un trai liniștit la Gărâna
Mai jos de primărie locuiește, într-o curte în care s-a deschis o pensiune, familia lui Günther Richer.
El e unul dintre pemii plecați cu toată familia în Germania. Dar, spre deosebire de mulți alții, el s-a întors pentru a deschide o afacere în 2019.
„E greu”, spune Günther alergând de colo-colo. „Muncim la foc automat. Avem două zile libere pe săptămână, în rest ne ocupăm de tot aici. Cazarea este plină mereu. Săptămâna asta e full, de mâine vin turiștii”, povestește capul familiei Richer.
Pe fugă între bucătărie și terasa cu belvedere, se arată surprins că Gărâna-Brebu Nou e singurul loc din țară fără COVID. Însă nu e surprins că locul e pe 0.
„Totul se face ca la carte aici”, admite el.
Doamna Adela: „E mai bine aici decât în Timișoara”
Coborând dealul dinspre primărie spre drumul principal și Lacul Trei Ape, la una dintre răscruci întâlnim două femei în vârstă.
Una este pemoaică, i se zice tanti Mia, și urcă, într-o fustă înflorată, specifică locului, dealul. Spune că e pentru „sărbătoare”, care nu se va mai ține în octombrie 2021.
Cu toate că satul nu a avut nicio îmbolnăvire, el se aliniază cerințelor naționale, pentru că la hramul bisericesc ar participa și oameni din afara comunității.
La una dintre porți, pe o băncuță improvizată din butuci de lemn, doamna Adela ne face cu mâna. Ea e etnică româncă, venită din Timișoara acum 24 de ani și locuitoare sezonieră în Gărâna.
Are doi fii, unul medic în Melbourne și altul rămas în Banat. Cel din urmă o aduce de câteva ori pe an la munte, unde ea rămâne luni întregi, să aibă grijă de gospodăria cumpărată de la pemi în anii ‘90.
Confirmă că n-a auzit de coronavirus prin zonă și spune că e unul dintre motivele pentru care a ales să stea mai mult la munte. „Am și cu ce să mă încălzesc, uneori am venit și iarna aici”, susține Adela.
Are mai multe explicații pentru incidența zero. „Suntem distanțați, chiar dacă unii avem casele unite”, povestește ea. „Mai mult, e un aer atât de curat încât, mă gândesc eu, imunitatea oamenilor de aici e una puternică”, mai spune timișoreanca.
N-ar da Gărâna pentru Melbourne și spune că ultimul lucru pe care l-a făcut, „deși copiii nu vor”, e să treacă locuința din Caraș-Severin pe numele fiului-medic din Australia.
„Și-n Germania sunt sate fără niciun caz de COVID”
La câteva serpentine mai la vale de Gărâna se ascunde printre dealuri arămii și satul care poartă numele comunei, Brebu Nou. Potrivit ultimului recensământ, aici mai locuiesc doar 31 de oameni, deși localitatea e ceva mai extinsă decât Gărâna.
Pe străzi e pustiu, ici-colo câte doi-trei turiști care vizitează zona într-o zi din mijlocul săptămânii. Și într-o zi cu un nou record național de cazuri, peste 15.000 de îmbolnăviri și 252 de decese. Dar tragedia cotidiană a realității în care trăim pare că a rămas la o mie de ani lumină distanță de Brebu Nou.
Într-o gospodărie din vârful dealului e agitație, familia Gräpfer a venit în vacanță la casa părintească din Brebu Nou. Ea, o femeie cu privire aprigă de șvab, nu mai știe multe cuvinte în românește, dar arată spre soțul ei Hans, care a făcut liceul la Azuga.
„Dar noi suntem toți vaccinați”, e primul răspuns al bărbatului când aude de COVID în curtea sa din Brebu Nou.
A venit în vacanță alături de soție și de cuscrii, toți se trag din Brebu Nou, dar niciunuia nu i se pare special că localitatea e singura din România în care nu și-a făcut simțită prezența virusul SARS-CoV-2.
„Și-n Germania sunt sate fără niciun caz, zero. Eu nu cunosc de ce se întâmplă asta la Gărâna”, spune cu seninătate patriarhul Gräpfer.
Familia e plecată de trei decenii, fiica avea doar 15 ani când a lăsat în urmă satul din Banatul montan pentru Germania. „Noi, bătrânii, venim doar la lucru, iar tineretul vine vara, la distracție”, se amuză pemul, mândru de faptul că și fiica și ginerele său aleg să se întoarcă în fiecare an la Brebu Nou.
În singura oază a țării ferită de coronavirus, viața se scurge cu aceleași obiceiuri care existau înainte ca pandemia să paralizeze lumea. Și, deși aici nu există boală, oamenii se feresc de ea cu distanțarea care a rămas dintotdeauna între pemii locului și coloniștii români ai mileniului 3.