Desi exista o profilaxie specifica bine pusa la punct, cazuri de leptospiroza au fost semnalate si in ultimii ani. Animalele bolnave elimina bacteria prin urina, infectand astfel suprafetele de apa unde leptospira supravietuieste foarte bine.
Desi prezenta si la cai, porci si oi, cel mai frecvent leptospiroza este intalnita la caine. Cainii de toate varstele, masculi si femele deopotriva, sunt afectati de leptospira. Perioada de incubatie dureaza intre 4-12 zile, dupa care apar semnele clinice nespecifice, cum ar fi: febra, stare generala proasta, lipsa poftei de mancare. Dupa cateva zile, apar uremia, deshidratarea, voma, si ulceratiile bucale. Ficatul este afectat, generand icterul care reflecta severitatea bolii. Pot aparea in acelasi timp meningita, uveita (afectiune in care ochiul este opalescent, albicios spre albastrui) si avortul spontan.
In faza acuta a bolii, atat rinichiul cat si ficatul sunt afectate. Problemele de coagulare ale sangelui induc hemoragii in toate organele. Cel mai grav semn este cresterea concentratiei ureei in sange (uremia). Prezenta leptospirei in rinichi determina nefrite grave, cat si eliminarea unei cantitati mari de bacterii in urina.
Cea mai importanta sursa de infectie este reprezentata de apa infectata, care in contact direct cu pielea lezionata, mucoasele conjunctivale, mucoasele vaginale induc aparitia bolii.
Avorturile determinate de catre leptospira sunt urmate de retentii ale membranelor fetale si de compromiterea fertilitatii.
Diagnosticul bolii se pune obligatoriu cu sprijinul laboratorului, investigatiile fiind ceva mai complexe si necesare, avand in vedere caracterul epidemiologic al bolii.
Tratamentul va fi stabilit de medicul veterinar, el constand in antibioticele la care leptospira este sensibila. Dupa o perioada de terapie, animalul trebuie supus din nou testelor de laborator, pentru a confirma disparitia bolii.
Pentru a elimina contaminarea si neplacerile produse de leptospira, apelati la medicul veterinar curant pentru aplicarea profilaxiei, respectiv a vaccinarii. Profilaxia trebuie aplicata anual, avand in vedere ca boala poate afecta cainii la orice varsta.
In acest context, este indicat ca igiena sa fie severa, iar animalul dumneavoastra sa fie prezentat medicului pentru un control de rutina, macar o data la sase luni.
Asa cum spuneam, boala este transmisibila la om, contaminarea facandu-se pe cale transcutanata (prin intermediul leziunilor la nivelul pielii), in timpul scaldatului in ape dulci. Foarte rar este posibil ca boala sa se transmita si prin muscatura. Semnele clinice la om apar dupa o incubatie de zece zile si se manifesta prin: febra, frisoane, cefalee, dureri musculare, care, dupa 48 de ore, se agraveaza, aparand icterul si sindromul meningian. Daca nu este tratata in timp util, boala poate deveni mortala.
In general, in cazul bolilor bacteriene, factorul de risc este absenta igienei, motiv pentru care va recomand o igiena stricta atat pentru dumneavoastra, cat si pentru cainele dumneavoastra.