Ma numesc Marina, am 26 de ani si sunt din Botosani. Nu am cu cine ma sfatui si asa am hotarat sa apelez la dv., pentru a va impartasi necazul meu.
La 21 de ani m-am casatorit cu un barbat pe care nu-l iubeam insa am fost nevoita sa fac acest pas pentru a pleca de acasa si a scapa, astfel, de tatal meu, mult prea aspru cu noi. Casnicia noastra a durat doi ani, dupa care am divortat. Apoi bunul Dumnezeu mi-a scos in cale cel de-al doilea sot, alaturi de care sunt si astazi, insa sunt cam nefericita si am sa va scriu in ce consta necazul meu.
si el a mai fost casatorit si este obisnuit cu alt trai. Nu ne prea intelegem, desi suntem impreuna de trei ani. Nici nu mai stiu daca a fost iubire sau a fost doar incercarea noastra de a avea o familie si ne-am gandit ca pe parcurs ne vom obisnui unul cu celalalt si asa vom forma o familie adevarata si vom avea un copil. Problema e ca el s-ar putea sa nu poata avea copii si nici nu prea vrea sa auda de tratamente sau altceva. El, acum, pune suflet in avea cat mai mult si mai multe si nu la familie ii sta gandul. Nu stiu ce sa fac, m-am gandit de nenumarate ori sa-l parasesc si totusi sunt nehotarata.
Traieste doar pentru a strange avere, dar oare bunul Dumnezeu se gandeste si la mine ca eu tot ce-mi doresc este un copil? Cer asa de mult de la viata? Vreau sa iubesc si sa fiu iubita cu adevarat, oare cer prea mult? Va rog din suflet sa ma ajutati sau daca cineva crede ca ma poate indruma il rog sa-mi trimita un SMS la numarul 0741.502.985
Va multumesc,
Marina, Botosani
Un copil e o raspundere mare, trebuie sa ai ce sa-i oferi si daca lipsurile incep sa te copleseasca mult mai usor apar si discutiile si reprosurile
Draga Marina, doar tu, cu ajutorul lui Dumnezeu, poti rezolva problema. Ceea ce stiu eu e ca o casnicie, asa, de dragul de a fi casatorit, nu poate aduce fericirea. Am vazut multe casnicii din dragoste care au esuat atunci cand s-au ivit probleme mai mici s-au mai mari. Dar in cazul tau, eu cred ca atunci cand vor aparea probleme – chiar cum este aceasta, de exemplu – vor fi din ce in ce mai greu de rezolvat. Pe de alta parte nu cred ca e nimic rau in a mai astepta cativa ani, pana veti castiga o oarecare stabilitate si siguranta materiala si abia dupa aceea sa va ganditi serios la un copil. Un copil e o raspundere mare, trebuie sa ai ce sa-i oferi si daca lipsurile incep sa te copleseasca mult mai usor apar si discutiile si reprosurile.
Probabil ca sotul tau da dovada de maturitate atunci cand considera ca nu este momentul sa va incarcati viata cu o povara pe care nu sunteti pregatiti sa o duceti. Pe de alta parte, daca nu il iubesti, nici nu cred ca ar fi bine sa faci un copil, pentru ca iti va fi si mai greu sa-l parasesti si sa-ti gasesti pe cineva care sa te faca fericita, asa cum iti doresti. Mai gandeste-te, cel putin acum e la moda sa faci copii dupa 30 de ani.
„Doresc sa leg o prietenie cu o fiinta draga”
Am varsta de 53 de ani, am avut probleme familiale, dar acum sunt singur si doresc sa leg o prietenie cu o fiinta draga si daca bunul Dumnezeu o vrea, va fi jumatatea mea. Am gasit rubrica ta in ziar si m-am gandit ca ma poti ajuta in acest sens. Ma numesc Ioan Vernica si locuiesc in comuna Branesti, sat Pasarea, strada Agricultor nr. 25. iti multumesc mult si astept scrisori de la femei cu varsta cuprinsa intre 45 si 55 de ani.
Va doresc sanatate multa,
Ioan, comuna Branesti,
judetul Ilfov
„Singuratatea a ajuns sa ma deprime”
Problema mea este ca, desi am 25 de ani, nu am avut niciodata un prieten, iar singuratatea a ajuns sa ma deprime. Sper ca prin intermediul tau sa intalnesc persoana alaturi de care sa-mi gasesc linistea si implinirea sufleteasca. Ma numesc Popescu Diana, imi place muzica de calitate, iubesc trandafirii albi, iar din scriitorii moderni favoritul meu este Paolo Coelho. Astept scrisori, cu rugamintea sa nu fie trimise recomandate, pe adresa str. Contesti nr. 6, bloc P83, scara 2, apartament 31, sector 5, Bucuresti
Diana, Bucuresti
P.S. Va rog sa nu incercati sa ma vizitati la domiciliu deoarece nu veti fi primiti.
„Daca v-as scrie toata povestea mea mi-ar lua mult timp si as plange neincetat”
Am hotarat sa va scriu ca nu stiu ce sa mai fac cu viata mea. Ma numec G., am 50 de ani, sunt muncitoare in confectii, dar nu am avut noroc. Povestea mea este un roman, am suferit mult, si la varsta asta sunt fara casa si fara copil. Daca cineva este totusi interesat as dori sa aiba suflet de om, care sa nu-mi strige ca e casa lui. Daca v-as scrie toata povestea mea mi-ar lua mult timp si as plange neincetat. Poate ca intr-o zi am sa ma hotarasc. Daca puteti sa ma ajutati, numarul meu de mobil este 0745.506.021. Va multumesc si va doresc sanatate. Iertati-mi indrazneala, scuzati-mi scrisul.
G., Bucuresti