ComenteazăViata mea e un scenariu de film. Am inceput cu aceasta remarca pentru ca intr-adevar viata mea asa este. Ma numesc Mariana, sunt din Calarasi, am 40 de ani si am o situatie de viata foarte delicata, mai bine zis, nefericita. Sunt un suflet trist si rabdator. Apelez la dv. in speranta ca ma puteti ajuta cu un sfat. Am fost si la un psiholog dar fara succes, acesta spunandu-mi ca situatia mea este prea delicata si ca totul ramane la latitudinea mea sa aleg ceea ce e bine pentru mine.
in urma cu 16 ani m-am casatorit cu un baiat de etnie roma (eu fiind romanca) – nu am tinut seama de sfatul parintilor care-mi spuneau ca fac o mare greseala datorita faptului ca, intre mine si el, existau diferente mari de cultura, limbaj si multe altele, si ca nu voi avea o viata fericita. Nu i-am ascultat pentru ca ne iubeam foarte mult sine-am casatorit intr-un timp foarte scurt. Linistea mea a durat doua luni, dupa care el a inceput incet, incet, sa bea si sa vina acasa noaptea tarziu. Aveam certuri pe tema asta si pana cand m-a lovit prima oara. A fost de ajuns o data sa ma loveasca, dupa aceea a devenit obisnuinta si, la orice repros din partea mea, el riposta cu injurii din cele mai indecente si cu batai. Mergeam la serviciu de multe ori cu ochii vineti, iar de rusinea colegelor lui imi luam concediu medical. Dupa un an, am nascut un baiat, pe care l-am crescut alaturi de el, si asa, cu toata viata amara pe care o duceam, i-am dat o educatie buna. Dupa un timp ne-am deschis o firma si
ne-am facut o casa frumoasa, iar eu imi spuneam ca asta ar trebui sa ma multumeasca: o casa si un copil. Acum copilul are 15 ani. in-tr-o zi am aflat ca sotul meu este la un bar deocheat si ca ma insala cu cineva, cum de altfel o mai facuse de multe ori. Atunci am hotarat ca nu mai pot si ca trebuie sa divortez. Am facut acest pas dar in urma hotararii judecatoresti el a primit custodia copilului, eu fiind nevoita sa plec din casa, si asta pentru ca am facut act de vanzare-cumparare pe numele copilului. Am renuntat la tot pentru copil. Ulterior am cunoscut un alt barbat, cu care ma inteleg bine, ne potrivim din toate punctele de vedere, el avand un standard cultural mult mai ridicat si un serviciu bun, dar nu are casa, si locuim intr-un camin de nefamilisti. Cu toate acestea eu il iubesc,
m-a ajutat foarte mult sa trec de momentele grele, pentru ca va spun ca imi este foarte greu, mai ales cand ma gandesc ca am avut totul si acum nu mai am nimic. Uneori nu mai rezist si pana acum am renuntat de trei ori la actualul prieten si m-am intors acasa la fostul sot si la copil, dar de fiecare data stateam o luna, doua si plecam iar.
incercam poate
sa-mi refac casnicia, dar de fiecare data esuam. Acum sunt in pragul disperarii pentru ca nu stiu ce sa mai fac. Desi ma inteleg bine cu prietenul meu, am tendinta sa merg la fostul sot pentru ca nu pot suporta gandul ca el
s-ar putea recasatori si tot ce eu am cladit va intra pe mana alteia. Totodata, ma distruge gandul la baiatul meu pe care nu-l am alaturi si-mi este foarte greu pentru ca nu-l pot vedea, deoarece prietenul meu locuieste in alt oras la 500 de kilometri distanta.
Din sufletul meu disperat, va rog sa cititi aceasta poveste a vietii mele, o viata zbuciumata.
Mii de multumiri,
Mariana, Timisoara
Tot ceea ce trebuie sa faci este sa te gandesti la viitor
Draga Mariana, cand am inceput sa-ti citesc scrisoarea, pe masura ce o parcurgeam, in mintea mea se contura deja un raspuns. Numai ca, spre final, atunci cand in sfarsit ai mentionat distanta care te desparte de fiul tau m-a facut sa-mi schimb parerea. intr-adevar, nimic nu poate fi mai greu pentru o mama decat sa fie departe de copilul ei. Iar situatia ta nu este nu este deloc de invidiat. Daca copilul ar fi fost mai mic te-as fi sfatuit sa lupti pentru el. Dar acum copilul este deja mare, poate intelege anumite lucruri si ceea ce-mi trece acum prin cap, este faptul ca, in cinci-sase ani, fiul tau va avea viata lui, iar tu ce vei face? si tu cu ce vei mai ramane? Pentru ca ma indoiesc ca actualul tau prieten te va mai astepta atat de mult timp. Tot ceea ce trebuie sa faci este sa te gandesti la viitor.
„Prietena mea m-a parasit chiar inainte sa ne casatorim”
Nu sunt un infocat cititor al ziarului Libertatea, dar am incredere ca ma puteti ajuta
sa-mi gasesc jumatatea. Ma numesc Potomeanu Viorel, am 26 de ani, sunt nascut sub zodia Fecioarei, am 1,70 metri si 75 de kilograme, ochi caprui si parul saten. in urma cu doua luni, m-am despartit de prietena mea cu care urma sa ma casatoresc. Ea, plina de ambitie si parintii ei increzuti au plecat cu un fost prieten in Spania, pentru ca el avea o situatie financiara mult mai buna. Cam atatea am avut de spus si sper ca ma puteti ajuta. Adresa mea este str. Doctor Vicol nr. 10, bloc C 2 P.N.T., etaj 10, apartament 45. Iasi, Judetul Iasi, cod 700469.
Viorel, Iasi