Ma numesc Sandra, am 21 de ani si sunt din Bucuresti. V-as ruga
sa-mi publicati scrisoarea, sau mai bine zis povestea mea trista, pentru ca dupa cum o sa vedeti este foarte lunga, dar cel putin dati-mi un sfat, o vorba din inima dumneavoastra care sa-mi dea putere pentru a merge mai departe. si acum sa va spun deceptiile mele de viata. De mic copil am fost trista, parintii mei nu s-au inteles, dar nici nu s-au despartit, au preferat sa ramana asa. Desi am fost singurul lor copil, si stiti cum se spune, daca esti singur ai totul, esti cel mai fericit, eu nu am fost asa. Nu am avut niciodata un camin adevarat, o familie cu doi parinti care se iubesc, se inteleg si se respecta reciproc. As fi vrut ca „acasa” sa insemne armonie, fericire si ajutor reciproc. Dar pentru mine toate acestea sunt vise. Mama este o persoana depresiva, tata alcoolic, un huligan violent care o bate pe mama, ne persecuta si pe ea si pe mine. Asa a fost de cand s-au casatorit si mama nu a plecat cand a trebuit, cand nu avea nici o obligatie fata de el. Mi-a dat si mie viata ca sa fiu si eu la fel de chinuita. Nu am avut si nu am nici o vina, dar nu am ce sa fac. Fiecare trebuie
sa-si duca crucea pana la capat. Fiecare zi din viata mea este un cosmar pe care trebuie sa-l suport din cauza ei. Nu o voi ierta niciodata pentru ce mi-a facut. S-a chinuit si pe ea, si-a pierdut tineretea, cei mai frumosi ani din viata, alaturi de cine nu trebuia. A incercat sa plece de la el de cateva ori, dar de fiecare data s-a intors si a luat-o de la capat.
Un alt mare chin care s-a abatut asupra mea este singuratatea. Nu am avut niciodata un prieten, nimeni nu se uita la mine. Este adevarat ca nimeni nu este perfect, am si eu defectele mele, dar nu din vina mea. Asa a vrut natura sa fie mai cruda cu mine. insa am frumusete interioara, lucru pe care nu multi oameni il au, un suflet bun si o inima curata. Am atata iubire de oferit, as putea iubi cu toata fiinta, dar ironia e ca nu am pe cine. Uneori sunt atat de dura cu mine insami, dar ce vina am eu ca bunul Dumnezeu nu-mi face si mie parte iar soarta e impotriva mea? Singura mea bucurie si multumire sufleteasca a fost atunci cand am intrat la facultate fara nici un ajutor din partea nimanui. Atunci m-am simtit norocoasa. Stau cateodata si ma intreb de ce oamenii cu sufletul bun si cald sunt nefericiti si nu au o soarta buna? De ce soarta e atat de nedreapta? Sunt complexata de defectele mele, in ultimii doi ani am mers aproape zi de zi prin spitale cu speranta ca totusi exista o sansa ca eu sa fiu o persoana normala. Am apelat la dumneavoastra pentru ca nu am cu cine sa vorbesc, m-am inchis in „cochilia” mea de tristete si dezamagire sufleteasca si nu pot iesi, oricat as vrea. Am nevoie de un sfat, o incurajare, sa pot merge mai departe. Vreau sa fiu si eu o persoana vesela, increzatoare, iar zambetul sa nu mai paraseasca niciodata buzele mele. Sunt o persoana romantica in ciuda faptului ca nu am cunoscut dragostea. Cand vad un copil ma sensibilizeaza atat de mult ca ma taie la suflet, mai ales cand striga mami, stiind ca eu nu o sa am niciodata copii, ca nimeni nu o sa-mi spuna „mama”. Copilul spune din suflet mami, stie ca in bratele mamei nu va pati nimic. Sunt multe femei care nu merita sa fie mame, care nasc copii si ii abandoneaza, in schimb eu de ce nu pot sa fiu mama? De ce nu-mi pot intemeia o familie? Cele care sunt mame ar trebui sa se considere norocoase dar multe nu apreciaza acest lucru. Va rog, dati-mi un sfat, sa pot merge mai departe. Trebuie sa ies din starea asta, sa traiesc cu speranta ca totul va fi bine si ca voi fi o persoana normala.
Va multumesc frumos,
Sandra

Oamenii perfecti din punct de vedere fizic sunt rai si cinici si numai cei care cunosc durerea si suferinta pot fi buni si intelegatori

Draga Sandra, oamenii perfecti din punct de vedere fizic sunt rai si cinici pentru ca ei considera ca totul li se cuvine datorita infatisarii lor. Pe cand numai cei cu diferite complexe pot intelege cu adevarat ce este suferinta si ce durere poti purta in inima si de aceea au sufletul bun si iubitor.
Te intrebi daca pe langa toate problemele si complexele fizice pe care le ai, ai si mostenit-o pe mama ta in privinta starilor depresive. Cu toate astea nu cred ca trebuie sa o invinuiesti pe ea pentru necazurile tale. Vorbesti cu atat de multa pasiune despre ceea ce inseamna sa fii mama si ar trebui sa te gandesti ca poate aceleasi lucruri le-a simtit si mama ta atunci cand a dorit
sa-ti dea viata. A sperat ca poate venirea ta pe lume va schimba comportamentul tatalui tau. S-a inselat asa cum multe femei se inseala in privinta barbatilor. Barbatii sunt ca niste fiare de prada si atunci cand simt ca o femeie este slaba si poate fi dominata usor nu renunta nici in ruptul capului la „victima” lor. Probabil, gandesc eu, ca acelasi lucru s-a intamplat si cu mama ta, iar daca mai punem la socoteala si faptul ca s-ar putea sa-l fi iubit, obtinem reteta perfecta a unei vieti nefericite. in alta ordine de idei, daca vrei cu adevarat sa fii mama, acest lucru nu e chiar atat de imposibil deoarece poti adopta unul din copiii amarati abandonati de mamele lor. Mie un astfel de gest mi se pare extraordinar si demn de un suflet cu adevarat mare.

„Sunt singur si acest lucru ma distruge”

Am varsta de 51 de ani, am avut multe probleme in viata, sunt singur si acest lucru ma distruge. As vrea sa gasesc o doamna fara obligatii care sa ma inteleaga si s-o inteleg. Nu conteaza de unde este daca exista respect si intelegere. Urmaresc de multa vreme rubrica dumneavoastra si am speranta ca ma veti ajuta sa gasesc o doamna cu varsta de 46-47 de ani, serioasa, pentru a ne trai restul vietii impreuna. Ma numesc Mihai, sunt din Bacau si daca cineva este interesata de persoana mea ma poate suna la 0742.289.715
Va multumesc,
Mihai, Bacau

 
 

Urmărește-ne pe Google News