Letitia va raspunde in fiecare sambata

„Daca ma va iubi si isi va dori un copil, ce-am sa fac atunci?”

Am fost si sunt o fidela cititoare a dumneavoastra. Ma numesc Simona si sunt din judetul Constanta. Va scriu cu o durere in suflet ce parca nu mai am cuvinte sa o descriu. Am fost casatorita (dar, nedivortata inca) 11 ani, am doi copii, 12 si 9 ani, iar timp de doi ani nu am avut pe nimeni, nici macar o aventura. Pana astazi, in viata mea am patimit nenumarate dureri, dureri ascunse si cine a trecut sau trece prin ele stie despre ce vorbesc.
in urma cu doua luni, o colega de munca a insistat sa-l cunosc pe fratele ei. L-am cunoscut, este frumos, inalt, bun (pana acum) si are multe calitati bune. Dar in urma cu cinci luni am suferit o operatie ce mi-a schimbat total corpul si pot spune ca si viata. Doamna Letitia, traiesc clipe frumoase alaturi de el, dar cand ajung acasa plang ore in sir. Nu a fost niciodata insurat, are 39 de ani si pot sa spun ca nu stiu ce ganduri are. Bineinteles, totodata, nici nu am discutat de acest subiect si nicidecum nu vreau sa fiu eu cea care deschide subiectul. Nu vreau sa creada ca sunt in cautarea unui tata pentru copii pentru ca nu i-as puterea intretine sau educa. Nu, sunt capabila sa fiu si mama si tata si cap de familie. Dar pentru ca nu a fost niciodata casatorit, isi doreste poate un copil. stie de operatia mea, in mare, dar nu
i-am spus amanunte, nici nu m-a intrebat.
Am inceput sa tin la el, de fapt nu pot sa nu pun suflet in aceasta relatie, dar imi este frica. De ce? Nu stiu de ce a acceptat aceasta relatie stiind ca am doi copii. Nici nu deschide subiectul. De ce plang? Pentru ca am sa raman singura, copiii vor creste mari si or sa plece fiecare pe drumul lui. Ma intreb daca nu cumva el vrea un copil iar eu nu-i pot oferi. Ratiunea imi spune sa stau linistita, caci tot singura am sa raman, dar inima vrea un suflet alaturi, cineva care sa ma iubeasca, sa-mi fie omul de langa mine. Acum va scriu dar inima-mi plange, plange cu lacrimi de sange si nu ma pot opri. Lacrimile sunt alinarea mea si poeziile pe care le compun din durerile ascunse. Daca sunteti buna, spuneti-mi ce sa fac. Sa-mi ascult inima sau constiinta, sau pe amandoua? N-as vrea sa intrerup relatia. Este atat de frumos si dulce si in acelasi timp atat de amar si trist. Oare sa fiu doar folosita, iar cand ii va aparea in cale iubirea vietii lui voi fi data in laturi? Iar daca ma va iubi si isi va dori un copil, ce-am sa fac atunci? Nici nu-i pot spune, hodoronc-tronc: „nu mai pot sa fac copii, ce ai de gand cu mine?”
M-am cam intins cu scrisoarea mea, ar fi multe de spus, dar nu am cuvinte de ajuns. Cu increderea ca nu veti ocoli aceasta scrisoare, astept raspunsul dumneavoastra.
Cu stima si respect,
Simona, Constanta

Recomandări

Tudor Duma a fost condamnat la închisoare. Maru, dealerul lui Vlad Pascu, a primit o sentință de patru ani și trei luni de închisoare

Cred ca este suficient de matur sa inteleaga problema ta

Draga Simona, imi pare rau pentru suferinta provocata de operatia prin care ai trecut, dar eu cred ca ar trebui sa treci mai departe. Daca vrei sa scapi de gandurile care te macina cel mai bine ar fi sa-i spui adevarul. E mai bine acum, la inceputul relatiei. E un lucru important. Parerea mea este ca s-ar putea sa te accepte asa cum esti. Cunosc destui barbati capabili de acest gest pentru femeia pe care o iubesc. Faptul ca este in pragul varstei de 40 de ani ma face sa cred ca este suficient de matur sa inteleaga acest lucru. si mai cred ca tocmai asta ii convine la relatia voastra. Multi barbati se tem de femei pentru ca s-ar putea alege cu niste complicatii pe care ei nu si le doresc. Desigur ai putea lasa lucrurile sa mearga in continuare asa cum sunt acum. Dar nu crezi ca sunt prea multe lacrimi? si sunt convinsa ca o data cu trecerea timpului suferinta se va accentua.

„Sufletul meu pereche inca rataceste prin lume”

Va multumesc pentru faptul ca mi-ati publicat scrisoarea. Va rog sa-mi publicati si acest raspuns pentru cei care mi-au scris sau telefonat.
Vreau sa le transmit prin intermediul rubricii ca sufletul meu pereche inca rataceste pe undeva prin lume, dar celor care mi-au scris gandurile lor pline de bunatate, iubire si speranta le voi purta intotdeauna in inima mea.
Am descoperit ca noi, oamenii singuri, barbati ori femei, ne vom intalni intr-o zi cand universul va spune gata cu suferintele, bolile, plansul si singuratatea.
Le urez tuturor baietilor, barbatilor care mi-au scris sau telefonat multa fericire si toate cele bune.
Ma opresc aici cu cautarile sufletului pereche.
Cu dragoste,
Elena-Luminita, Bucuresti
P.S. Doamna Letitia imi este imposibil, material, temporal si sufleteste sa raspund tuturor celor care mi-au scris. Va rog sa ma sfatuiti ce sa fac.
Doamne, cati oameni singuri!

Recomandări

Bonusuri uriașe plătite de o companie de stat din România: Nuclearelectrica dă 800 de milioane de euro privaților ce vor construi reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă

„Cauta-ma, ca nu stii ce pierzi!”

Ma numesc Lili, am 51 de ani, sunt singura, nu am copii, sunt satena, ochii caprui, 1,70 metri nu fumez si sunt nascuta sub semnul zodiacal al Berbecului. Sper ca prin intermediul ziarului Libertatea sa-mi dati posibilitatea sa cunosc un om, serios fara obligatii, cu o situatie materiala buna. Fara alcool, care doreste sa fie iubit si fericit toata viata. Sunt o sentimentala si doresc o relatie bazata pe iubire si respect. Daca exista un barbat potrivit ii spun: „Cauta-ma, ca nu stii ce pierzi!”
Lili – Drobeta Turnu Severin
Tel.: 052.324.473
in speranta ca prin intermediul dvs. voi avea noroc, va multumesc.

Urmărește-ne pe Google News