ComenteazăSunt convins ca aveti multe, foarte multe scrisori, dar va rog ajutati-ma sa-mi gasesc linistea.
Pentru mine, mai mult decat aerul pe care-l respir, conteaza jumatatea mea, pe care sper sa o intalnesc prin intermediul dumneavoastra
Soarta mi-a daruit ani de suferinta si chin, de incertitudini si nefericire. Cand in sfarsit pot spune ca m-am echilibrat cat de cat, trupeste si sufleteste, cand pot sa „zbor” alaturi de persoana iubita, ma lovesc de o noua bariera: nepasarea celor din jurul meu, sau mai corect spus, a fetelor din preajma mea, pentru care conteaza doar ca barbatul de langa ele sa fie frumos, sanatos si la punga gros. Eu cu frumusetea nu o duc rau, bani nu am atatia cati mi-ar fi necesari, iar cu sanatatea am probleme. Am ajuns la concluzia, destul de trista, ca in ziua de azi nu conteaza imaginea ta ca individ, ci pur si simplu starea materiala. Daca esti sarac, ramai singur.
Ma numesc Daniel, am 32 de ani, sunt saten, cu ochii caprui, 1,73 metri si 72 de kilograme si am o mica deficienta locomotorie. Am suferit sase operatii, mi-am petrecut multi ani din viata printre cei cu aceleasi probleme, prin spitale, baze de recuperare si tratament.
Traim intr-o adevarata jungla, unde fiecare din noi face eforturi sustinute pentru supravietuirea de zi cu zi. imi este foarte greu sa razbat, dar stiu ca Dumnezeu imi este aproape si nu ma va lasa.
Apelez la dumneavoastra cu speranta ca publican-
du-mi povestea, va fi, printre cititoare, o fata cu suflet pur, care sa-si gaseasca si ea linistea, sa-si doreasca un camin, o familie.
Eu nu alerg dupa stare materiala. Parintii meu au muncit toata viata, nu am o situatie extraordinara, dar pot afirma ca am o oaza de liniste si bucurie si ca acasa ma simt cel mai bine. Dar sufletul meu tanjeste dupa alt suflet asemenea. Pentru cele care doresc sa-mi scrie si care considera ca pot dezvolta o relatie bazata pe incredere, iubire si respect reciproc am sa va rog sa-mi publicati adresa: Daniel Gioaba, str. Cozia nr. 30, Ploiesti, judetul Prahova. Telefon 0244/542.328
Cu mii de multumiri
Daniel, Ploiesti
Dupa toate necazurile prin care ai trecut ai devenit prea nerabdator sa-ti cladesti o relatie cu o fata
Draga Daniel, nu cred ca daca o fata simte nevoia de stabilitate financiara inseamna neaparat ca este materialista. Necazul este ca intr-adevar unele fete cauta numai interesul financiar, dar asta nu inseamna ca trebuie sa le amestecam pe toate in aceeasi oala. Problema ta este ca dupa toate necazurile prin care ai trecut ai devenit prea nerabdator sa-ti cladesti o relatie cu o fata. Numai ca astfel de lucruri nu se fac niciodata in graba daca vrei sa si dureze.
Asa ca, avand in vedere ca esti suficient de tenace si ca inca ai credinta ca vei reusi, nu vad de ce acest lucru nu s-ar intampla.
„Se spune ca in viata, de ce iti este frica nu scapi”
Ma numesc Alexandra, am 42 de ani, doi copii si locuim in Canada. in urma cu sase ani cu mult optimism am luat viata de la zero, ca toata lumea care vine in aceasta minunata tara, si nu pot spune ca inceputul a fost usor. Cand, in sfarsit, viata intrase pe un fagas normal, o problema de sanatate personala a venit si a disturbat fericirea micutei noastre familii.
Acum doi ani am fost diagnosticata cu glaucom la ambii ochi, nu aveam antecedente familiale, nimic care sa justifice acest diagnostic care mi-a schimbat viata pentru totdeauna. in Canada imi facusem un grup de prietene, aveam un serviciu bun, un sot iubitor, copii cu care aveam o relatie speciala si era departe de mine gandul ca voi ramane vreodata singura. Prietenele
mi-au intors spatele, pe motiv ca devin depresive vizavi de situatia mea medicala, copiii au deja viata lor, iar sotul
m-a parasit pur si simplu dupa 20 de ani de casnicie, fara nici un fel de explicatie. Eram invidiata de cunostintele din tara si din Canada pentru familia mea reusita si chiar si eu credeam ca sunt norocoasa cu un astfel de barbat. in realitate, n-a fost decat un actor care si-a jucat foarte bine rolul.
Se spune ca in viata, de ce iti este frica nu scapi si mie personal mi-a fost frica de boli, desi nu am fumat, nu am baut alcool, cafea si am incercat sa duc o viata echilibrata, fizic, psihic si afectiv, traind cu certitudinea ca voi ajunge la o varsta inaintata fara probleme majore de sanatate.
Doamna Letitia, ma simt atat de singura, confuza, nu mai cred in prietenie, nu mai cred in viata, nu mai cred in nimic. Desi imi tin sub control glaucomul, m-am izolat asa de mult, iar viitorul ma sperie. Sunteti o raza de speranta si vreau sa cred ca micuta mea scrisoare o sa va trezeasca interesul si sa mi-o publicati.
Cu sinceritate,
Alexandra,
Montreal, Canada
P.S. in luna ianuarie 2005 voi veni in tara pentru doua luni si daca cineva doreste sa-mi scrie o poate face pe adresa unor prieteni: Catinca I., bd. Constantin Brancoveanu, nr. 114, bloc M1/1, scara 6, etaj 4, apartamentul 226, sector 4, Bucuresti. De asemenea mi se poate scrie pe adresa alexandra1111@hotmail.com