„La 49 de ani viata mea s-a sfarsit?”
Dupa indelungi ezitari m-am hotarat sa-ti scriu si eu. Nu stiu daca scrisoarea mea va fi demna de a fi luata in consideratie, dar simt nevoia acuta de a-mi descarca sufletul bolnav de singuratate. Sunt vaduva de aproape trei ani si simt ca aceasta povara ma apasa din ce in ce mai mult, daca vrei, incep sa o simt ca pe un handicap. Am un baiat, de 22 de ani, student, dar el isi are deja viata lui si nu vreau sa devin o povara pentru el, sa plece mereu cu inima stransa de grija mea si sa ma intrebe mereu daca ma descurc singura – a fost plecat in strainatate sa-si faca practica la facultate si cred ca in primavara se intrevede o noua plecare.
Draga Letitia, simt o razvratire impotriva destinului, desi imi dau seama ca nu e drept, nu am cui sa cer socoteala. De copil am ramas fara mama, mai tarziu fara tata si la 46 de ani fara sot. in afara de copilul meu nu am pe nimeni aproape pe lumea asta.
Trebuie sa ma impac cu gandul ca la 49 de ani viata mea s-a sfarsit? Simt ca nu mai am puterea sa traiesc ca un robot, fara fericirea pe care ti-o poate oferi viata. Fizic sunt o femeie normala, dar tanjesc dupa un pic de afectiune, un pic de dragoste. imi este groaza in serile cand stau singura, sambata si duminica, de sarbatori. Munca nu poate umple aceste goluri. Trebuie sa ma resemnez ca viata mea de acum inainte va fi impartita numai intre munca, grijile cotidiene, parastase si drumuri la cimitir? Refuz categoric sa cred asa ceva! in adancul sufletului meu tanjesc inca dupa gesturi, poate banale pentru altii, dar dureroase pentru mine: o plimbare, o vorba buna, o floare, o strangere de mana. stiu ce imi vei spune ca undeva exista cineva care asteapta aceleasi lucruri ca si mine, dar unde sa-l gasesc?
Oare pentru unii oameni nefericirea este o a doua natura? Oare voi gasi pe cineva la fel de nefericit si singur ca sa punem la un loc cioburile propriilor noastre vieti si sa recladim o noua existenta? Telefonul meu este 0726.684.204
P.S., Bucuresti
Viata ta nu este nici pe departe terminata
Draga P, daca viata ar fi dreapta probabil ca nu ar mai avea rost sa o traim, dar ne-a fost data aceasta lume sa crestem, sa suferim, sa invatam ceva din trecerea noastra efemera prin ea. Din partea ta sunt linistita, ai fost casatorita, dar Dumnezeu a hotarat acum trei ani ca este vremea sa-l cheme la El. Asa a fost sa fie. Dar viata ta nu este nici pe departe terminata. Esti inca tanara si nu faci parte din categoria femeilor atrase numai de barbati nepotriviti, deci sunt convinsa ca vei gasi un barbat care sa-ti fie alaturi, in locul celui disparut, dar niciodata uitat. in concluzie, fruntea sus ca poate maine o sa ai de cucerit un barbat.
„stiu ca pot respecta o fata mai mult decat alti baieti”
iti scrie un baiat a carui singuratate l-a facut sa realizeze ca nimic in aceasta lume nu te mai face fericit. Am 27 de ani, iar in prezent locuiesc in Bucuresti. Nu sunt Fat Frumos, dar nici chiar urat. imi doresc sa ofer un munte de iubire, insa fiecare intalnire cu o fata m-a aruncat si ma arunca intr-un ocean de lacrimi. stiu ca pot respecta o fata mai mult decat alti baieti. si totusi ei sunt fericiti , iar eu ma afund tot mai mult in mlasina tristetii. Chiar nu mai stiu ce sa mai fac, simt cum viata trece pe langa mine si eu nu o pot trai. Vreau ca o fata sa isi puna intrebarea: cum va fi viata ei alaturi de mine. inca mai sper ca exista o fata care sa ofere iubire pentru ceea ce sunt si nu pentru bani. Sper ca o fata la fel de singura ca mine va citi scrisoare in ziar si-mi va spune ca exista la telefon 0746.948.180. Va fi pentru mine o sansa sa fiu fericit.
Va multumesc,
Sorin, Bucuresti
„Singura mea vina este ca l-am iubit prea mult”
Draga Letitia, nu stiu daca Sarbatorile sau singuratatea ma apasa acum cel mai mult, dar mi-am luat inima in dinti si m-am hotarat sa-ti scriu, sperand ca imi voi gasi si eu un suflet bun care sa-mi ofere iubire, respect si sinceritate. Sunt vaduva, am 48 de ani, 1,70 metri si 75 de kilograme. Am doi copii, unul casatorit, iar celalalt sta cu mine in apartament. Am avut o viata nu tocmai fericita, dar dupa decesul sotului, cand credeam ca am gasit jumatatea, am fost parasita fara nici un regret, fara o vorba, singura mea vina fiind ca l-am iubit mult. Sper ca randurile acestea sa fie citite de un om cu suflet bun care ar vrea sa-i fiu alaturi pentru totdeauna. ii promit ca il voi respecta si iubi, deoarece am atatea de oferit si primit la randul meu. Daca cineva crede ca poate sa ofere sinceritate ma poate suna la 0721.174.078
Cu multe multumiri,
Mia, Bucuresti