„Incercarile mele de a-mi schimba viata au fost un esec”
E dureros cand vezi ca superficialitatea oamenilor nu are mar-gini iar temelia sentimentelor lor este perversitatea cu dorinte ascunse si venin in inima.
intre profit material, putere si un suflet bun si curat cel din urma pare o gluma proasta. Traim intr-o lume bolnava, in care omul nu valoreaza nimic, iar viata lui se poate destrama fara un strop de fericire.
Am 28 de ani, nu sunt fatalist, incerc sa fiu realist, si dupa disparitia parintilor mei – cand eram copil – am inceput sa razbat in viata singur. Bunul Dumnezeu a vrut sa fiu un baiat dragut si descurcaret, fapt ce a atras antipatia multora, inclusiv a „neamurilor”. Am terminat colegiul medical, dar incercarile mele de
a-mi schimba viata au fost un esec. Sentimental am avut dezamagiri multe, sinceritatea a fost doar fatada, iar telul lor banii, distractia. M-am hotarat sa parasesc tara pentru Italia, unde am stat trei luni. Dupa o luna de munca am fost dat afara pentru ca amicul care ma chemase acolo era alcoolic. Necazurile m-au napadit, am fost nevoit chiar sa cersesc pentru a supravietui. Cand m-am intors in tara m-am trezit iubit de toata lumea de parca se deschisese sezonul de chefuri. Nu a fost asa, si cand toata lumea a vazut ca nu apar binefacerile lucrurile au revenit in fagasul lor normal.
Sufletul meu a ramas posomorat, nu am nici o mangaiere, bucurie sau fericire, nici macar o raza de speranta. Totusi il am pe Dumnezeu si in El este speranta mea. Mobilul meu este 0720.423.778. As vrea un sfat pentru a depasi starea de neincredere si amaraciune.
Nik, Drobeta Turnu Severin
Ar trebui sa-ti schimbi doar criteriile dupa care incerci sa-ti faci prieteni
Draga Nik, se spune ca familia ne-o da Dumnezeu, dar prietenii ni-i facem singuri. Este vina ta aproape in intregime ca nu ai reusit
sa-ti gasesti prietenii de care ai nevoie. Singur ai atras in cercul tau de cunostinte numai indivizi interesati sau netrebnici de teapa prietenului care te-a atras in „aventura italiana”. Daca ai incerca sa revizuiesti acest aspect ar fi mult mai bine pentru tine. Cat despre alegerea unei femei care
sa-ti fie alaturi este de asemenea o chestiune de optiune. Daca ai incerca sa gasesti fata potrivita si nu ai tinde la mai mult decat esti capabil sa oferi probabil ca ti-ar fi mult mai bine.
Eu cred ca ar trebui sa-ti schimbi doar criteriile dupa care incerci sa-ti faci prieteni si astfel iti va fi mult mai usor.
„M-am ocupat numai de serviciu si de copil, iar la mine nu m-am gandit”
Pe 18 mai am implinit 44 de ani, o varsta frumoasa, completata de o situatie materiala buna, dar sentimental nerealizata. Trecutul nu mi-a dat sansa sa am parte de iubire. La 21 de ani, mi-a murit tatal, apoi am trecut printr-un divort si am nascut baiatul. M-am trezit brusc ca sunt in situatia de a intretine o familie, ca trebuie sa fiu stalpul casei. O mama, un copil, o casa neterminata. Mi-a fost foarte greu si ii multumesc bunului Dumnezeu ca m-a ajutat sa ma realizez. Eu m-am ocupat numai de serviciu si de copil, iar la mine nu m-am gandit niciodata. Am incercat la 40 de ani, chiar il iubeam, eram fericita, cu toate ca incercam sa ma impart intre casa si el. Astfel, un om titrat, cu mai multe aventuri, materialist si cu o situatie mai proasta, a inceput dupa patru ani sa profite. Evident ca am cedat usor, fara sa ma mai gandesc la cei patru ani pierduti. Am suferit, dar eu cred in destin. De aceea v-am scris, poate o sa-mi purtati noroc, si poate-mi voi gasi jumatatea. Credeti ca este prea tarziu? Eu totusi vreau sa incerc. Ma numesc Mihaela T., sunt din judetul Ilfov, la 30 de kilometri de Bucuresti. Am 1,70 metri si 74 de kilograme. Daca cineva, pana in 50 de ani, sincer, nealcoolic, nematerialist, care crede in iubire vrea sa ma sune la telefonul 0724.150.643, poate sa o faca dupa ora 19.30. Rog serioziate.
Mihaela, jud. Ilfov
Pe masura ce inaintam in varsta ne este din ce in ce mai greu sa ne adaptam la nevoile si pretentiile unui viitor partener
Draga Mihaela, din pacate multi dintre noi fac aceeasi greseala. Nu ne mai gandim la noi, incercand sa facem totul pentru altii. Astfel viata trece pe langa noi si nu reusim sa constientizam acest lucru decat destul de tarziu. Din aceasta cauza pledez eu mai mereu pentru egoism. Avem nevoie de egoism in astfel de situatii pentru ca timpul nu iarta pe nimeni. Apoi pe masura ce inaintam in varsta ne este din ce in ce mai greu, nu pentru ca nu ar exista oameni singuri, de orice varsta, ci pentru ca devenim din ce in ce mai pretentiosi si mai putin flexibili in a ne adapta la nevoile si pretentiile unui viitor partener.