ComenteazăIată spre exemplificare cum o duceau românii altădată. Constantin Bacalbaşa scria în “Amintirile” sale că, pe la 1883, bucureştenii puteau mânca la celebra cârciumă “Leul şi cârnatul” – un loc popular, nu de lux, precum Capşa – foarte ieftin. O fleică era 40 de bani, o vrăbioară costa 80 de bani, un cârnat mititel, 10 bani, un cârnat patrician, 40 de bani. Peste 80 de bani erau doar mâncărurile de pasăre, vânatul sau preparatele de pescărie. Litrul de vin costa 60 de bani, iar cel mai scump, făcut pe podgoria lui Brătianu, 2 lei. Vadra de bere, 6 lei! La o altă cârciumă, celebra “Trei ochi sub plapumă”, pe Calea Moşilor, băutura era gratis dacă luai ceva de mâncare. Nu mai vorbim că studenţii aveau abonament la cârciumi, iar cu un preţ fix de 5 lei se mânca un prânz complet cu cafea şi vin la restaurantele cu bucătărie occidentală.
Vorba aceea că nimeni nu moare de foame în România nu mai este de actualitate! Dar ţara nu mai e condusă de boieri, ci de calici!