ComenteazăDa, suntem în afara lumii, asta deşi putem călători în Europa cu buletinul. Devenim, din popor, populaţie. Nu mai avem reacţii fireşti, organice. Ne lipsesc orizontul, ţelul, ni se tocesc simţurile. Totul începe să se reducă la instincte primare, precum foamea, setea, sexul… Facem drumul înapoi în civilizaţie. Din Renaştere coborâm spre Epoca de piatră, spre Neanderthal! Nu ştim să ne mai bucurăm sincer. Respingem dragostea şi ajutorul semenilor, cu teama că poate o fac cu vreun scop anume, cu vreun interes. Ce s-a întâmplat cu noi?
Întâi am dat vina pe comunism, care ne-a pervertit sufletele, le-a ciuntit. Apoi pe tranziţie, pe capitalism, iar acum pe criză. Cred că e vorba de cu totul altceva. De o criză morală, spirituală. Am fost săraci sub comunism, dar parcă mai eram oameni! Acum suntem nişte umbre. Fără suflet şi fără coloană vertebrală!