Unul dintre cei mai mari polemişti români a fost N.D. Cocea. Acesta n-a ezitat niciodată să îşi atace concurenţa. În 1913, ca director al „Faclei”, N.D. Cocea era deranjat de succesul lui Constantin Banu. Acesta edita revista „Democraţia”, subvenţionată de liberali, dar şi „Semnalul” – un săptămânal de polemică politică, al cărui obiectiv principal era combaterea revistei „Facla”. Banu nu figura ca director şi, cu toate că era unul dintre cei mai activi colaboratori, nega public orice legătură cu „Semnalul”. Nervos şi tracasat de atacuri, Cocea a publicat un articol, „Ruşinea ţigăncii”. Acesta era ilustrat de Iser, care a făcut o paralelă între lepădarea lui C. Banu şi pudicitatea ţigăncilor care îşi acoperă ochii cu poalele rochiei, descoperindu-şi partea intimă.
Desenul lui Iser reprezenta o ţigancă acoperindu- şi faţa, iar de sub pântecele ei apărea barba lui Banu! Evident „Facla” a fost dată în judecată pentru imoralitate, adică exact ce dorea şi Cocea. A scăpat rapid dezbătând ore în şir în faţa Curţii cu juraţi vechea temă a imoralităţii în artă. Închipuiţi- vă astăzi un astfel de gest! Şi sunt destule persoane publice care merită pe deplin un atare tratament, dacă nu mai rău! Am devenit prea complicaţi, sofisticaţi. Uităm naturaleţea, crudul adevăr. Prostului trebuie să-i spunem prost, hoţului, hoţ
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro