Capul Bisericii Ortodoxe este Hristos, adică Dumnezeu. Nicidecum Patriarhul sau Sfântul Sinod, adică un patron sau o AGA, aşa cum cred unii. În primul moment, când un om vede cifrele rulate de Biserică, poate crede că la mijloc este vorba de o megaafacere. Dar a cui este aceasta? Nu a lui Dumnezeu? Unii uită să spună că aceia care conduc Biserica sunt exclusiv călugări, deci n-au dreptul la avere şi nici familie. Agoniseala lor, dacă o au, va rămâne, după trecerea la cele veşnice, tot Bisericii! E uşor să numeri zerourile cifrelor, dar nu trebuie uitat că aproape două treimi din cei 14.578 de preoţi şi diaconi ai Bisericii Ortodoxe Române (BOR) au salarii de 600 de lei. Da, pentru că şi lor li s-a tăiat 25% din contribuţia la salarizare de la bugetul de stat. Iar mulţi, foarte mulţi, slujesc la ţară, în parohii cu maximum 200-300 de familii.
Câte botezuri şi câte înmormântări pot fi într-o comună în- tr-un an? Lăsaţi deoparte pentru totdeauna basmele cu popi graşi şi îndestulaţi! Unii – e adevărat nu toţi – sunt aproape muritori de foame! Eu unul mă bucur că avem o Biserică înstărită. M-am săturat de gargaragiii care întreabă unde-s actele sociale, unde-i ajutorul dat de Biserică oamenilor, dar totodată, printr-o ciudată contradicţie, vor o Biserică săracă. Poate ar vrea ca Biserica să ajute credincioşii urmând exemplul lui Hristos: să înmulţească peştii, pâinea şi vinul! Dar nu are nimic! Nu puteţi voi greşi cât poate ierta Biserica. Vorba părintelui Cleopa: Mânca-v-ar Raiul!