ComenteazăAm fost iniţial împotriva acestei idei, dar m-am lăsat convins de şefele mele, Ana şi Irinel (sincer, mai mult de ultima). Cred că uzina de cuvinte, bucătăria de fraze, ghiveciul sau tocăniţa noastră de lexic, fabrica de idei nu trebuie desacralizată. Sunt taine ale breslei… Ne place caltaboşul, salamul sau parizerul, dar nu ştiu câţi vor sau sunt curioşi să afle cum se produc.
Argumentul suprem a fost sublim: uma-nizăm! Jurnaliştii, ziariştii, conţopiştii, scribii, zgârietorii de hârtie – spuneţi-ne cum doriţi – nu sunt un bau-bau. Nişte monştri, acefali, hidoşi, porniţi să facă rău, să arunce în spaţiul public mizerii. Toţi suntem la casa noastră, arătăm ca voi, cititorii! Nu suntem nici mai proşti, nici mai deştepţi. Suferim la fel, avem aceleaşi necazuri, plătim între- ţinere, taxe, ne cer-tăm cu soţiile/ soţii. Plângem şi râdem aidoma. Sau, ca să parafrazez o lozincă a Internaţionalei Socialiste, “Toţi suntem pe dinăuntru roşii”. Vrem, nu vrem, avem aceeaşi culoare a sângelui! Cu sfială ne-am făcut curaj în faţa ca-merelor TV. Succesul a fost nebănuit!
Acum suntem celebri, persoane publice, vedete! “Libertatea” e Pythia societăţii, Oracolul din Delphi! Poate ne răzbunăm pentru anii de umi- linţă, poate ne în- cearcă ispita cele-brităţii. E beţia victoriei. Reţineţi ce-i important: şi noi suntem ca voi. Doar că ne-am ales o altă slujbă!