ComenteazăŞtiu că o să-mi fac şi mai mulţi duşmani, pentru că în România funcţionează la perfecţie mimetismul şi spiritul de gaşcă, dar trebuie să recunosc: îmi place Banciu. Radu Banciu de la B1TV. Nu-s mereu de acord cu el, ar fi şi anormal ca părerile noastre să coincidă. M-a rănit când s-a luat de Adrian Păunescu, de amicul meu, George Stanca – şi el un mare fan al lui Pamfil Şeicaru – şi de mulţi alţii. Dar m-a uns pe suflet de prea multe ori. Îmi place Banciu pentru că nu e indiferent, pentru că strigătul său de revoltă e autentic. E protestul real al unui om care se sufocă de incompetenţă, e indignarea unuia care nu mai suportă prostia, sclipiciul ăsta artificial care înconjoară. De aşa-zisa “lume bună”, de grotescul botezat imperial: high-life autohton. O mai greşi Banciu, că-i om, dar onestitatea sa e reală. Nu-i strigătul răguşit al unui clăcaş plătit, cum zicea Panait Istrati. Şi îmi mai place la Banciu francofila sa, agresivă chiar, dar necesară, pentru că din 90 suntem înecaţi într-un ocean de americănisme.
Scriu aceste rânduri din solidaritate cu Banciu, nicidecum pentru a-l peria, pentru a-i câştiga simpatia, captatio benevolentia, cum se spune. N-am de ce, iar la o adică n-am frică să ne întrecem în cultură generală. Nici de pamflet nu mă tem, slavă Domnului! Doar mă bucur că alături de subsemnatul, Boanchiş şi încă vreo doi-trei mai există “nebuni frumoşi” în presă. Oameni care vor să spargă bariera ipocriziei, să dărâme falsele statui – în realitate, castele din nisip. Arde- i, Banciule! E îngrozitoare complicitatea mediocrilor, liniştea lor. Prefer un scandal cu băieţi deştepţi!
La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!