Ei bine, către care prăpastie e împinsă ţara? Astăzi mai curg lacrimile, dar mâine, când ochii vor seca, ce va mai curge?”. Nu este vreo scrisoare primită la redacţie. Ci un fragment din editorialul ziarului Universul din 23 octombrie 1933. Cât de ciudată, cât de ciclică este istoria! Ca un hazard al sorţii, iată că aceste rânduri, cuvinte mărturisitoare, s-au reîntors după 77 de ani!
Şi poate nu întâmplător aici pentru că Libertatea este urmaşa Informaţiei Bucureştiului. Cotidian înfiinţat în locul Universului, celebrul ziar interbelic, condus de marele gazetar Stelian Popescu, discipol al lui Take Ionescu. Ce carusel al sorţii, ce glumă a zeiţei istoriei, Clio! Ce vom face după lacrimi? Haos, anarhie, dictatură?
În 1933, în plină criză, a curs sânge. Nu sunt pesimist, dar parcă nu mai văd nici o soluţie. Ţara este într-o continuă suferinţă! Iar “clasa conducătoare”, ca să folosesc un termen marxist, cântă şi dansează! Atenţie, lacrimile Neamului dăunează politicienilor!