ComenteazăDupă şocul despărţirii de iubirea vieţii ei, compozitorul Şerban Georgescu, cântăreaţa părea că şi-a revenit. Se căsătorise şi reuşise să aibă un copil, lucru pe care şi l-a dorit toată viaţa. Părea împlinită. Putea să-şi trăiască visul. Ce-i lipsea?
Nimeni nu va şti niciodată ce luptă s-a dat în sufletul artistei până când a ales calea sinuciderii. Ce demoni i-au ocupat inima. Ce sămânţă a deznădejdii îi încolţise- n suflet în locul lucrurilor frumoase. Unii o pun pe seama unei boli nemiloase. Alţii, pe o depresie prelungită. Mi-e greu să cred că acestea ar fi fost motivul principal, pentru că Mădălina a fost o luptătoare toată viaţa. Nu a cedat niciodată!
Nu sunt cinic, iar o vorbă din bătrâni zice că despre morţi să spui numai lucruri bune. Mai întotdeauna viaţa artiştilor, dincolo de reflectoare şi de strălucirea scenei, ascunde drame.
Nu vreau şi nu pot să o judec. Asta rămâne în grija bunului Dumnezeu. Oamenii nu-s făcuţi din fier, iar oricât de tare şi de dură a fost Mădălina, ieri, această Patricia Kaas a României a cedat. A depus armele vieţii şi a recurs la un gest radical, înfiorător. Oricât de mult talent ai avea, nimic nu-ţi dă voie să te substitui lui Dumnezeu, cel care ţi-a dat viaţă, Creatorul. Nu ne rămâne decât să ne rugăm ca piesele ei să devină nemuritoare, şi ca fiul Mădălinei, Petru jr, care luna trecută, pe 8, a împlinit un anişor, să aibă din ce trăi!