Nu-i o sumă mare, dar vorba lui Dinică din filmul “Columna”, “în nemernicia mea” uit să trec pe la poştă. Ultimul număr, pe august, mi-a produs o mare bucurie. Lidia Stăniloae, fiica marelui teolog, publică un splendid eseu: “Ce înseamnă să fii român”. Stabilită din 1984 la Freiburg, sensibila poetă face o teribilă radiografie: “Din sacrificiile martirilor au răsărit astăzi corupţia, pofta nemăsurată de îmbogăţire, mizeria pensionarilor… la un pol se lăfăiesc averi colosale, iar la celălalt se moare de foame”.
Fraza cenrală mi se pare, după umila mea părere, următoarea: “A fi român astăzi ar trebui să însemne a crede în destinul poporului din care facem parte, care a pus în noi tot ce avem mai bun, a recunoaşte nu numai calităţile, dar şi defectele, pe care ar fi timpul să încercăm a le corecta. (…)
A învăţa să privim cu consideraţie alte naţiuni, a lua ce-i bun şi nu ce-i rău de la alţii, a respecta trecutul şi credinţele noastre şi pe ale altora (…) a cere şi altora să le respecte pe ale noastre, nu să ne aplecăm umili şi plini de complexe. (…) Şi a înceta să ne ruşinăm a spune că ne iubim ţara, poporul, tradiţiile, aşa cu ne-au ajutat ele să dăinuim peste două milenii”. Ce-ar mai fi de adăugat?
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro