Unul dintre cei mai mari prim-miniştri ai României a fost Dimitrie A. Sturdza, pe numele său complet Dimitrie Alexandru Sturdza-Miclăuşanu. O capacitate din toate punctele de vedere. Nu doar membru, ci preşedinte al celui mai mare forum ştiinţific al unei ţări, Academia! Cu o forţă de muncă de invidiat, D.A. Sturdza a ajuns ca om politic de patru ori prim-ministru al României între anii 1895-1909. Conservator din fire, nu doar ca orientare politică, el a ridiculizat tot ceea ce nu era românesc, punându-şi speranţa în energia propriului popor. Un adept al izolaţionismului…
Din nefericire, poate şi datorită efortului imens intelectual, Dimitrie A. Sturdza a înnebunit. Şi asta în timp ce era prim-ministru al ţării. Gândiţi-vă ce presiune pe colaboratori. Cum să-i spună Şefului că e nebun? Cu chiu, cu vai, apropiaţii l-au convins sau mai bine zis păcălit să meargă la un consult la Paris. A rămas ca o butadă, deşi e tragică, că după control medicii au întrebat anturajul cu ce se ocupă pacientul. Când au auzit că este prim-ministru au clătinat din cap cu admiraţie: “Ferice ţară trebuie să mai aveţi!”. Francezii chiar ne invidiau! Să-ţi permiţi să pui un nebun să conducă o ţară este ceva! Revenind în actualitate, cred că bietul Sturdza a fost un mic copil. De 20 de ani România e condusă de nebuni. Doar că nimeni nu-i duce la ospiciu!