ComenteazăAceeaşi scenă, după 20 de ani: “Unde mergem?”. “Păi, eu zic la «Pescăruş». Au o mâncare excelentă şi un şpriţ bun”. La 30 de ani de la finalizarea studiilor: “Mergem la «Pescăruş»”. Nu-s scările abrupte şi au şi balustrade. Putem să intrăm şi noi ca oamenii”. La 40 de ani: “Mergem la «Pescăruş», că doar n-am fost niciodată!!!!”. Dincolo de acest banc excelent, care îţi dă posibilitatea să-ţi vizualizezi un pic viaţa, există momente când faci bilanţuri. Nu doar de Revelion. Anul acesta împlinesc şi eu o cifră rotundă, dar mare, de când am terminat liceul. Foştii colegi m-au ispitit: hai să ne vedem, ronţăim amintiri şi povestim despre împliniri. Ce greu de spus! Cu ce poţi să te “lauzi” în viaţă? Aş putea să le spun de studii, să mă fălesc cu cărţile mele, cu cariera asta, pentru că sunt un pic de persoană publică.
Dar parcă toate par a fi deşertăciune, vorba Ecleziastului. Alţii ce vor spune? Despre excursii exotice, îşi vor etala banii, se vor mândri cu partenerii de viaţă? Complicat! Care-i succesul în viaţă? Cumplit răspuns. E atât de simplu să fii fericit, dar, totodată, atât de greu. M-am decis ce să spun la strigarea catalogului: Bichir Florian? Prezent! Am încercat să fiu om şi am doi copii. Unica mea realizare durabilă.