Cu toate acestea mi-am adus aminte că peste 80% din absolvenţii sistemului educaţional românesc sunt nişte rebuturi. Suntem cei mai buni în primii ani, după care ne pierdem. Ocupăm locuri fruntaşe la toate olimpiadele, după care cădem în mediocritate. Spre deosebire de noi, americanii intră pe băncile liceelor, ale facultăţilor cu mintea odihnită. Nu plină cu lucruri care probabil nu le vor fi de folos niciodată. De la vârste fragede băgăm cu forţa în creierele copiilor noştri de-a valma, orice. Parcă îi dorim enciclopedii ambulante, mici savanţi, Einsteini la pachet. Iar dacă uită cine ştie ce poezie tembelă, prins de vraja copilăriei, e dramă-n familie.
Cred că modelul educaţional este greşit, iar noi, părinţii, păcătuim prin orgoliu. Le ucidem copilăria doar pentru a ne acoperi vanităţile meschine: “Ia uite ce deştept e al meu, mai bagă, mamă, o poezie, să rupem gura neamurilor, să le arătăm ce inteligenţă am adus pe lume”. Hai să-i lăsăm să se mai şi bucure, pentru că nimeni nu le mai dă copilăria înapoi!