ComenteazăÎl ştiam pe Dan Diaconescu un bun om de televiziune, nu un om de condei, un gazetar în sensul clasic al termenului. Bun pe sticlă, genial uneori, dar nu cu harul scrisului. Sau poate am memoria prea scurtă, iar primele sale articole din 1990 publicate în Curierul Naţional al lui Horia Alexandrescu – cu scuzele de rigoare – nu mi s-au părut demne de reţinut. Ieri însă, Dan Diaconescu a publicat un articol-editorial în ziarul bunului său prieten şi consilier Adrian Thies, Puterea. Un articol-manifest, cu siguranţă, pentru că “micul mogul” a intrat în politică. “În anii 80 mă uitam ca tot românul la «Dallas», una dintre ultimele portiţe deschise către o lume pe care doar o bănuiam. Eram impresionat de zgârie-nori, de casele şi de domeniile familiilor de texani, de intrigile uneori greu de înţeles pentru un băiat crescut într-un spaţiu închis şi sărăcit, cum era România la vremea aceea. Însă cel mai impresionat eram de faptul că JR Ewing avea telefon în maşină! (…) Revin la JR pe care l-am lăsat puţin să aştepte în maşină cu telefonul la ureche. Astăzi, fiecare român are cel puţin un telefon mobil. Şi 100 de canale TV, dar şi milioane de site-uri de internet. Oamenii ăştia s-au săturat de sfaturi, s-au săturat să asculte. Accesul la informaţie sau chiar şi la entertainment doar îi face pe oameni mai puţin “proşti” decât cred politicienii şi manipulatorii de şcoală veche din ţara asta”, scrie Diaconescu. Când vrea, Dan Diaconescu scrie bine! E cert că lumea s-a săturat de gargară, că societatea de consum nu mai răspunde necesităţilor oamenilor, că însuşi capitalismul se află într- o fundătură. “Opriţi pământul, vreau să cobor” era o lozincă a protestatarilor. Ok, dar unde să coborâm? Avem unde?