ComenteazăM-a omorât festivismul! Ieri, de Ziua Naţională, un primar inteligent care trăieşte, conform declaraţiei sale de avere, într-o casă descrisă în metri cubi, a aprins beculeţele de Crăciun. Mai contează că mai sunt 23 de zile până la naşterea Mântuitorului? Nicidecum! Edilul trebuia să iasă şi el în evidenţă cu ceva şi atât l-a dus capul. S-a comportat precum ţigăncuşii de odinioară. Nici nu cădea bine prima filă din calendar a lunii decembrie, că rupeau mijloacele de transport în comun: “Iată Anul Nou s-a apropiat din ceeruriiii…” Păi, de Ignat sau de Crăciun ce mai face? Dă iepuraşi de Paşti? Împarte salcie ca de Florii?
Alt edil, la fel de bine mobilat intelectual, împarte populaţiei de ani buni “mâncare ostăşească”, adică fasole şi costiţă. O fi bine că oferă ceva populaţiei dihăinate, sărăcite, dar ce are asta cu 1 Decembrie, cu Marea Unire? Asta a mâncat Vasile Goldiş, Iuliu Maniu, Ştefan Ciceo- Pop la Alba Iulia? A fost fasolea hotărâtoare în destinul naţiunii române? Şi de când fasolea e mâncare ostăşească, că de la dânsul am pretenţii, fiind un vaşnic general! Una este mâncarea la cazan şi alta e fasolea sau doar asta a gătit el în armată când era cătană bătrână, cu Ştefan Gheorghiu la seral. Inspirat de genialitatea primarului, alt coleg, tot primar, dar la alt sector, a dat şi el fasole, dar cu cârnaţi! Mimetismul prostiei face ravagii! Am ajuns un neam de fasolari. Dacă până acum eram cunoscuţi drept mămăligari, mai nou, am trecut pe fasole!