ComenteazăDeşi sunt mare amator de sport, am scris, în 22 de ani de presă, un singur text de acest gen. Prinsesem o oarecare repulsie din 1990, când, la “Dreptatea”, dactilografa, o olteancă ajunsă ulterior celebră, scria numai despre U. Craiova. Nu ştiu ce m-a apucat, iar prin 96, în defuncta “Tinerama” am publicat o cronică de toată jena. Ne-a furat arbitrul, oaspeţii au fost nişte ţărani, habar n-au de fotbal, etc. Asta după ce reuşisem să mă fac de râs şi la stadion. Deşi stăteam la masa presei, mă comportam precum ultraşii, fapt care l-a determinat pe Laurenţiu Manolache, “domn Manolo”, să mă întrebe cu delicateţe dacă lucrez în presă! M-am lăsat, slavă Domnului, pentru că-s prea pasional! Dincolo de Ioan Chirilă, regele neîncoronat al presei sportive, rămâne, după umila mea părere, Ovidiu Ioaniţoaia. Nu există jurnalist sportiv serios în această ţară care să nu fi învăţat ceva de la el. Spre deosebire de Ioan Chirilă, care aluneca în permanenţă spre literatură, nea Ovidiu este gazetarul pur. Cu un scris limpede, cristalin. Doar proştii sau limbricii care se cred mai importanţi decât sunt cred că nea Ovidiu scrie prost. Nu, el scrie pe înţelesul tuturor! Provocaţi-l la o discuţie despre literatură, că vă rupe picioarele! Puneţi-l să scrie o pagină de proză şi veţi descoperi altceva. Da, nea Ovidiu a înţeles că în presă, inclusiv la TV, trebuie să cobori ştacheta, nu să te dai filozof. A înţeles că o frază moromeţiană este mai bine primită de marele public decât o inepţie scremută între două citate. Dragi colegi, nu-l puteţi depăşi pe Ioaniţoaia decât dacă vă întoarceţi la jurnalismul curat. Notre respect, nea Ovidiu!