ComenteazăÎn juma de ceas, ne-am văzut cu Şaptecai ăsta al nostru la o cofetărie pentru adulţi. La masă era – cum să-i zic? – un miliardar, mogul, fabrică de bani, “Tata lor”… Îl mai văzusem, ciocnisem. Dezlegaţi de blestemul vinului, după contre aprige, dulci ca un glaspapir pe limbă, mi-am dat seama că ştie! N-a citit doar meniuri sau etichete, precum exhibiţioniştii din Top 300. Aflasem că are lecturi la bază, de la o mare conştiinţă, viitorul lider spiritual. M-a impresionat! Calificat oricând în liga mare! Creier, nu glumă, biblioteci citite, nu răsfoite. Asta parcă-n ciuda stivei, dealului de bănet, care-i asigură dimineţi senine. Altceva mi-a luat piuitul!
“Spune-le domnilor cum ai dat, ieri, un milion fetiţei ăleia, orfană şi bolnavă”, a răcnit încins actorul. Apa minerală a umflat Jidveiul în mine: “Băi, artistul lui Menumorut, dau şi eu un milion pentru un copil amărât!”. “Boule, era vorba de euro!”. Stânjenit de dezvăluire, ca un copil vinovat, Jupânul a lăsat capul în jos! Mi-am cerut scuze! Jignisem nu un om cu bani, ci şi o mare inimă! Nu-i dau numele la ziar, că-l ştie Bunul Dumnezeu! Gesturile mari se fac în taină!