Până acum, în această criză economică şi politică, PNL s-a mişcat cel mai bine. PDL este erodat de o guvernare nătângă, dar şi de handicapul crizei, iar în PSD au loc încă dispute interne.
Ca un făcut, PNL a devenit un partid pragmatic care joacă la două capete. În cazul în care jihadul antibăsescian al lui Crin Antonescu va eşua, PNL are varianta Tăriceanu& Co. Imediat PNL poate realiza o alianţă – pe principii de dreapta – cu ce va rămâne din PDL. Deci tot în picioare va cădea. Situaţia practic se repetă pentru că, între anii 1938 – 1940, liberalul Gheorghe Tătărăscu era primministru (preşedinte al Consiliului de Miniştri conform titulaturii de atunci) sub Carol al II-lea. Iar PNL, în frunte cu Dinu Brătianu, era în opoziţie!
Dacă politica înseamnă arta compromisului, atunci, cu siguranţă, PNL a învăţat această lecţie. Nu ştiu dacă o face în mod voit sau organic, dar joacă bine!